picsel.ro/b sau „Ridic sprânceana”

Am un amic, care mă înne­bu­neşte de vreo săp­tămână, având o subită pasiune pen­tru lasagna. Ştiu că nu e în stare să gătească şi că ori­cum îi place reţeta tra­di­ţio­nală, cu carne, dar poate e cineva acolo pasio­nat de legu­mi­noase sau care pur şi sim­plu e un ovo-​​lacto-​​vegetarian ce n-​​a gus­tat aşa ceva.

Lasagna cu vinete
reţetă pen­tru 3 – 4 porţii
1 vânătă mare
ulei de măsline
vreo 10 foi de lasagna subţiri, sau cât vă este nece­sar pen­tru o tavă de 20×30 cm
200 – 300 ml sos de roşii*
3 – 4 lin­guri mari de par­mezan ras
2 căni de lapte
2 lin­gu­riţe de făină
2 lin­gu­riţe de unt
un praf de scorţi­şoară
sare şi pier după gust

Se taie vânăta pe lun­gime în felii de 6 – 7 mm (sau 1 cm, dacă pre­ci­zia lip­seşte), se sărează şi se lasă să se scurgă. După vreo 30 de minute, se clă­tesc şi se scurg feli­ile. Se bat uşor feli­ile uscate, apoi se ung cu ulei de măsline şi se frig puţin cât să se pătrundă, căpă­tând o culoare uşor maro­nie. Grijă să nu se ardă.

Într-​​o oală se topeşte untul, se ada­ugă făina şi se ames­tecă uşor până se omo­ge­ni­zează şi capătă o culoare uşor aurie, nu maro­nie. Se ada­uga lap­tele mes­te­când să nu se for­meze coco­loaşe până se îngroaşă com­po­zi­ţia. Se sărează, se pipe­rează, se ada­ugă scorţişoara.**

Se unge tava de lasagna cu sos de roşii, apoi se pune un strat de foi, se pune un strat de sos de roşii, apoi vânăta, apoi un strat de sos becha­mel (cel pre­gă­tit ante­rior din unt, făină şi lapte), apoi se pre­sară par­mezan. Se repetă pro­ce­sul pen­tru fie­care strat, cu foile, sosul de roşii, vânăta, becha­me­lul şi brânza până se ter­mină ingre­dien­tele. Ultimul strat tre­buie să fie cu sos becha­mel şi par­mezan, ime­diat peste foile de lasagna.

Se dă la cup­tor, vreo 30 de minute, la 350 de grade, sau mai mult, dacă cup­to­rul nu e în stare de tem­pe­ra­tura asta. Al meu nu e. În orice caz, la treapta maximă. Apoi se lasă la răcit vreo 10 minute înainte de servire.

Pentru pasio­naţi, un vin roşu sec şi Federico Aubele.

* Dacă se poate sosul să fie făcut de casă, dacă nu, merge şi-​​ăla de oraş fără con­di­mente (dar după gust, poate fi şi picant). Neapărat să fie sos de roşii, nu pastă. Adică să aibă ceva res­turi de roşii Mie-​​mi place să adaug şi ustu­roi, chiar foarte mult.

** Unora s-​​ar putea să le placă un ou bătut (sau două) în sosul bechamel.

Poftă!