Ştiţi povestea de acum un an. Pe omul ăsta nu-l ştiu decât pentru chestia asta şi sunt complet de acord cu el. Iar acum, după ce am citit reluarea acestui subiect mă declar fan! 
Iar bucata asta:
Ce e important in viaţă? Păi să-ţi faci o familie, să-ţi cumperi o casă şi să ai o slujbă sigură. Ne căsătorim mâine, ne cumpărăm o casă cu credit pe 30 de ani care ne ia 65% din venituri şi ne angajăm la o bancă! Ce putea să sune mai bine decât asta acum un an?! Cred că ar fi fost extrem de bucuroasă mama pentru mine. Aş fi fost un om normal. S-ar fi putut duce să discute cu lumea şi ar fi putut fi mândră de realizarile fiului ei, pentru că are acelaşi sistem de referinţe cu lumea.
…este absolut superbă!
De câteva luni ne-am mutat cu chirie într-un apartament boem, două camere, bucătărie de vară şi terasă (cine ştie, cunoaşte :P) pentru un preţ de 350€. Înainte stăteam (4) într-un apartament cu rata de 600€, în nişte condiţii pe care cu indulgenţă le-aş putea numi “similare”.
* * *
În vreo 2 ani (sau mai repede) vrem să ne mutăm în Timişoara, sau poate (pentru o vreme) în altă ţară, sau, de ce nu, înapoi acasă. Acum putem.
Ne-am găsit liniştea pe care ne-am dorit-o şi cel puţin eu sunt convins că această variantă are cele mai multe avantaje.
Nu vorbesc aiurea. Am acasă un apartament cumpărat, fără rate (în care acum stă mama mea) şi după vreo doi ani acolo şi doi aici pot oferi orice garanţie că nu există nicio diferenţă, ba dimpotrivă:
Faptul că stăm aici ne oferă o serie de avantaje financiare – pe care le enumeră şi Mănac –, aceeaşi linişte — ba chiar poate mai mare, pentru că socializăm cu proprietarii (nişte oameni foarte ok), avem ocazia să ne schimbăm locaţia (corect), să ne schimbăm administratorul şi vecinii de fiecare dată când simţim nevoia (deşi n-am simţit-o până acum de nici un fel) —, paradoxal, un entuziasm mai mare când vine vorba de amenajări şi decoraţiuni – pentru că ştim că avem voie să greşim – şi multe alte chestii la care nu mă pot gândi acum pentru că miroase a iarbă
Dragilor, gândiţi-vă de mai multe ori înainte de acea căsătorie cu sistemul: consumerismul ne-a adus aici. Apartamentele de 150.000€ din Militari de care zice Mănac sunt exemplul cel mai bun. Criza în care ne aflăm este exemplul cel mai bun. Vremea este exemplul cel mai bun.
Nu este –ce vrei tu– să ai un lucru pe care nu ţi-l permiţi. Iar acel lucru nu ţi-l permiţi tocmai din cauza asta. Cineva, undeva, trebuie să rupă cercul.
Gata, ne vedem la bere!
10 Responses to “Cumperi sau stai cu chirie?”
Leave a Reply
Salut!
Multă lume îmi spune picsel.
Cel mai des, gândurile îmi vin când nu am cum să le pun aici. Şi cel mai greu e să-mi aduc aminte ce gând frumos aveam de împărţit cu voi.
Dar, sunt tânăr!
dude, articolul ala e so old…
anyway, ce spui tu ar functiona intr-o lume(tara) normala, cat esti tanar si n-ai “obligatii”. Cand te suna propitaru si-ti zice ca pana luni tre sa eliberezi incinta si tu ai copil si o gramada de calabalac, parca-ti vine sa te impusti putin in coaie.
şi avem proprietari care uneori uită să ne ceară chiria. nu-i lumea chiar aşa de rea, şi cred că dacă gândeşti aşa şi ştii ce cauţi (e drept, noi am avut noroc), găseşti exact ce ai nevoie.
obligaţiile sunt fix aceleaşi. fie că e vorba de chirie sau rată dublă.
Treaba cu propietarii e asa si asa… Eu am evitat sa ma mut unde in primele minute a simtit ceva in neregula cu propietarul. Pot sa zic ca am avut noroc pana acum, al meu vine la mine la lucru dupa chirie, ca sa nu pierd eu timp.
Cat timp semnezi contractul ala si-l duci la legalizat, chiar si pe 20 de euro, nu are cum sa te dea afara de pe o zi pe alta.
da, şi noi avem contract perfect legal, declarat la finanţe şamd. şi chiar proprietarii au insistat
(nu citisem articolul, credeam ca e vechi, nu-i mai functioneaza feed-ul sau ceva)
nu fac propaganda aiurea pt cumparat imobiliare, dar:
- si eu am avut proprietari de zahar pana au primit o oferta pe apartament.
– contract? nu vreau sa dau 20 – 30 E peste pretul pietei pe un contract in care poti sa te caci ca n-are valoare juridica, nu poti sta in casa unui om care nu te vrea acolo.
– diferenta dintre o chirie si rata la un apartament este data de confort, poti sa-ti iei ce mobila vrei (fara sa zici ca “nu-mi iau, ca ce plm fac cu ea cand o trebui sa ma mut”), poti sa bati cuiul unde plm vrei tu, nu tre sa astepti dupa nimeni cand vrei sa schimbi ceva, poti sa te certi cu vecinii fara sa-ti iei amenda ca nu ai viza de flotant.
Acu daca tu dai 100 000 E pe un apartament de 54 de mp din 79 esti un imbecil si-ti meriti soarta, dar daca faci o achizitie cat de cat cu cap, zic eu ca e ok. Pana la urma pe timp de criza apar oportunitatile, nu?
păi tu ai dreptate, dar nu despre asta e vorba: ideea e să stai cu chirie şi-ţi cumperi ce vrei atunci când vrei şi când găseşti ceva la preţul pe care-l merită.
e vorba despre faptul că dacă plăteşti o rată, de acolo nu mai pleci şamd.
contractul e contract şi are valoare; notariatul nu-ţi dă decât libertatea să acţionezi fără instanţă.
cuiele şi mobila sunt investiţia mea şi mai mult de două salarii n-am băgat (deci maxim 4 – 5 luni de rată), este într-adevăr, treaba ta să găseşti pe cineva care să-ţi permită aşa o chestie.
acel confort de care vorbeşti tu este confortul impus de consumerism. dacă-ţi faci treburile cu cap, nu e cazul să te gândeşti că ce vei face cu mobila aia, pentru că ştii exact ce vei face cu ea. e drept, eu mi-am făcut singur mobila şi investiţia majoră a fost în electrocasnice (pe care le pot revinde sau lua cu mine). e drept că sunt multe chestii care trebuiesc făcute pentru asta, dar odată pornit la drum cu gândul că se poate, crede-mă că nu există variantă mai uşoară
nu e vorba de ce vrea proprietarul, e vorba de ce vrei tu.
proprietarul te dă afară, pentru că de obicei chiria ţi-o permiţi şi te afli în poziţia în care vezi altfel acţiunea asta. dar cum zicea şi Mănac: dacă nu plăteşti rata 2 – 3 luni (pentru că într-adevăr nu ţi-o permiţi sau ai fost dat afară de la birou şamd), vine banca şi te scoate din casă în acelaşi fel. deci nu-i nici un câştig.
e vorba de ce vrei tu, nu de ce vrea lumea
meh… aici eu nu vorbesc de imbecili care au salariu de 800E si rate de 600… vorbeam de rate care nu te deranjeaza, apropiate cat de cat de chirie.
Daca la un moment dat decizi sa te cari, vinzi, in functie de cat pierzi la el dureaza sa scapi de el
sunt constient ca sunt slabe sanse sa iesi in castig la o faza din asta, dar daca ai cumparat cu cap nici gaura nu e foarte mare.
esti mai legat ca de o chirie, normal, dar nu chiar atat de legat cum crede lumea.
păi şi ce garsonieră poţi cumpăra la o rată apropiată de chiria pentru 3 camere central? că aici e diferenţa de confort de care vorbeşti tu.
fie că stai în chirie, fie că dai o rată, nişte bani tot se duc. important e câţi şi pe ce. liniştea pe care o ai când dormi în patul tău nu are legătură cu chiria sau cu rata, atât timp cât de fapt apartamentul ăla tot nu e al tău.
dar cred că ai mai multă linişte când ştii că poţi pune cel puţin dobânda de-o parte şi poţi cumpăra (dacă chiar vrei) când se iveşte ocazia.
te legi de-o bancă toată viaţa ta, tu şi copiii tăi.
iar banca, spre deosebire de proprietari, îţi poate cere toţi banii mâine, indiferent de ce contracte ai semnat, vezi america lui 1932, iar tu nu vei câştiga niciodată mai mult decât vei pierde.
cum zicea şi Mănac, 65% din venituri ţi se duc pe o rată la casă. una medie, una mică, de fapt, dar medie pentru că a meritat să faci credit. dobânda aia nu te face să-ţi dai palme? să te gândeşti zilnic dacă merită efortul ăsta ca să dai un cui unde vrei tu în perete?
am toate avantajele pe care le are un chriaş cu rată, dar am avantajul unei libertăţi mai mare decât libertatea oferită de confort.
mai citeşte odată ce-a scris Mănac
si de ce in timisoara? zise un timisorean
păi pentru că e bun simţ şi curăţenie, pentru că dpdv cultural am cel puţin aceleaşi motive ca aici, pentru că aş avea unde să lucrez şi pentru că e ikea aproape