Lumea este o tragedie pentru cei ce simt, dar o comedie pentru cei ce gândesc.
Nu ştiu de ce mi-am adus aminte de chestia asta, dar e tare frumos zis… Eu aleg calea de mijloc 
Am fost acasă. Acasă, pe bune. Adică întâi acasă la mama şi apoi acasă, acolo unde va fi acasă, a noastră.
Să vă bucuraţi şi voi
În faţa casei.
Şi-a doua zi, de pe la 6
Pe la prânz, pregăteam măsuţa de ceai, dovlecei şi peşte.
Înapoi, acasă.
Înainte oamenii gândeau cu capul. Apoi, au gândit cu ce-avem între buzunare. Acum, tocmai acum, gândim cu buzunarele.
Bun, deci care e povestea cu această mâncare organică? Termenul vine de prin 1939 când un gagiu britiş a zis că ferma trebuie să fie un organism care să menţină un echilibru ecologic şi alte de-astea.
Acum ceva timp, am aflat de concursul organizat de UE pentru realizarea unui logo ce va fi aplicat pe toate produsele alimentare ce respectă acest concept. M-am aliat cu Luciana şi Cornelia (pentru că aveam nevoie de un student la arte, conform regulamentului :P) şi am ajuns la concluzia că avem nevoie de ceva care, conform teoriei de mai sus, să spună despre mâncare, holism şi grijă pentru ce-i al nostru.
Aşa că am luat o furculiţă (că în Europa nu se haleşte cu beţişoare), un spic de cereală (că aşa s-a născut agricultura ce ne hrăneşte), o inimioară (de fapt, mai multe – pentru ca planeta şi omuleţii de pe ea să nu crape de infarct) şi le-am strâns pe toate la un loc, într-un concept holistic
La final am picurat în vârf şi-un strop de apă, ca să le dăm viaţă tuturor, să lăsăm inima să se deschidă.
După concept am avut nevoie de o rezolvare grafică minimalistă, astfel încât, pe lângă poveste, acest logo să aibă o versatilitate maximă, fapt ce înseamnă poziţionare pe verticală şi orizontală, folosirea culorilor deja existente în conceptul de ambalaj, redarea la dimensiuni mici sau mari etc.
Acestea fiind spuse, ne dorim succes! 
* * *
Imaginile sunt preluate de pe DieLine şi aparţin propritarilor respectivi. Întrucât regulamentul concursului nu a permis să le trimit, aceste imagini sunt făcute doar pentru exemplificare aici, pe blog.
Hm, am început să rescriu pe blog?
Nişte amici (suceveni şi d-ăştia) şi-au făcut o gaşcă de airsoftişti şi se joacă de-a seriosul. S-au gândit să-şi facă un blazon (de pus cam peste tot) şi iatăcă, m-am gândit să mă joc şi eu cu ei.
Şi pentru că ei şi-au dorit heraldică, am păstrat simbolistica din secolul 12 încoace încercând să o aduc mai aproape de noi (şi din motive practice) printr-o “rezolvare” ceva mai modernă. Coloristica se împarte în roşu (luptător sau martir; putere în luptă şi mărinimie), portocaliu (ambiţie remarcabilă, curaj, vitejie), maro (răbdare şi tactică în luptă) şi negru (stabilitate, fidelitate – faţă de camarazi).
Povestea continuă în simboluri unde urs înseamnă putere, viclenie în luptă, ferocitate în protejarea semenilor, săgeata este simbolul omului pregătit pentru luptă, iar crenelul din partea de sus reprezintă norii sau aerul (metaforic, nu?).
Simbolistica modernă, ca să zic aşa, sau pentru cei ce nu cunosc chestiunile de heraldică, se împarte între urs (munţi, Carpaţi), săgeata care reprezintă nordul şi, evident, lupta şi culorile roşu, portocaliu şi negru ca nişte flăcări (mirific!).
Tehnic, ursul portocaliu e mai vizibil. Avem şi varianta cu ursul maro-negru şi respectiv cu ursul roşu. Avem variante cu textul în scut sau în afara lui. Avem variante complexe ca detalii şi simpliste. Avem şi o a doua propunere de nume şi nişte posibilităţi.
* * *
Partea mişto e că în Elveţia, urşii din heraldică trebuiau desenaţi cu un penis roşu foarte vizibil, de altfel ar fi fost confundaţi cu ursoaice. O astfel de întâmplare (adică omiterea acestui detaliu important) a dus la un război în 1579 între St. Gallen şi cantonul Appenzell. Nişte urşi în heraldică (da, şi cu penisuri roşii) găsiţi pe Wikimedia Commons.
Sigur au mai scris nişte deştepţi despre ideea asta, dar dacă stai să te gândeşti, ajungi şi tu la concluzia că diferenţa dintre internet şi restu’ la nivel de reclamă (şi nu numai) stă în modul de accesare al ei.
Stând eu aşa şi citind un studiu despre încrederea oamenilor în chestii (unde concluzia este că recomandările personale şi comentariile postate pe internet sunt cele mai de încredere forme de advertising la ora actuală), mi-am dat seama de următorul revelament (ştiu, nu există cuvântul ăsta):
Internetul în comparaţie cu “mediile tradiţionale” (aka TV, ziar etc.) este precum fizica cuantică în comparaţie cu cea clasică: de neînţeles. Motivul (care este de fapt revelaţia) este că acestea sunt mult mai umane, mai aproape de spirit, mai intuitive şi în acelaşi timp relative
Dacă n-aţi priceput nimic, înseamnă că nu ştiţi ce e aia fizică cuantică sau lucraţi în “mediile tradiţionale”
Pentru detalii despre fizica cuantică, citiţi măcar primele 15 rânduri din explicaţia de pe Think Quest, iar pentru detalii despre ce poate face internetul, vedeţi, de exemplu, www.yelp.com
