Ca să nu-i spun evoluție. Stârnit de articolul de pe feeder.ro (și de cel de pe Engadget) și pentru că aveam în plan gândul ăsta de ceva timp, vă prezint și eu etapele pe care le-am parcurs pe drumul telefoniei mobile.

Am început undeva prin 1998, pe vremea când performanțele telefonului mobil se măsurau în numărul de linii afișate simultan pe ecran, cu un Nokia 5110. Ajunsese într-un fel telefonul de serviciu, eram singurul dintre cei „de jos” care avea telefon mobil așa că-l pasam între colegi. Uneori rămâneam peste weekend cu un Motorola StarTAC roz, când colegii aveau nevoie de semnal bun la pește sau la o cabană unde eu nu reușeam să ajung.
La un moment dat făcusem rost de o carcasă nouă, roșie, cu clapetă protectoare peste taste. Fantastic!
Evident, era perioada comunicării prin bip-uri. Aveam o cartelă Connex.
Până la urmă telefonul a rămas acolo, în tipografie, ca telefon fix

1999, PHILIPS Savvy. Cred că de fapt am avut două, pentru că vag îmi aduc aminte și de unul de altă culoare decât cel din ilustrație. Nu rețin ce combinații am făcut, dar știu că nu am dat bani pe el. Ba chiar nici nu-mi aduc aminte de unde l-am procurat. O experiență incredibilă. Nu în sensul bun.

Prin 2000 mi-am luat din Italia un Nokia 3210. Atunci a fost și momentul în care am trecut pe abonament și am schimbat și rețeaua, trecând pe „dialog”. M-a ținut multă vreme și cred că este telefonul de care am fost cel mai atașat. Cu siguranță telefonul care m-a făcut fan Nokia, mai ales după experiența cumplită cu PHILIPS.

Abia undeva în 2003 a venit momentul unei schimbări. Radio FM, căști, ecran color, termometru, rezistență la praf și umezeală, sunete polifonice, Nokia 5100. În plus, simțeam lipsa portului infra-roșu de la 5110. Ca să nu mai spun că eram the cool kid. L-am luat de la un magazin Orange proaspăt deschis în Constanța cu banii primiți de la un client pentru care m-am deplasat acolo. Stăteam în Iași. Prima oară când am folosit internet pe un telefon. GPRS prin WAP. Evident, fiind un telefon solid, m-a ținut și el vreo 3–4 ani.

Nokia 5300 a sosit în 2007, cred. Primul meu telefon cu cameră foto. Bluetooth. EDGE. USB. MicroSD. Player MP3. S-a stricat cel mai repede. Nu slide–ul a fost problema, ci ecranul. Am văzut mai multe telefoane din seria 5000 care s-au stricat în timp, fără să fi fost folosite agresiv sau incorect. Unul dintre ele chiar a avut ecranul defect în două situații.

Un an mai târziu am trecut pe E51. Am ajuns la concluzia că aveam nevoie de un telefon axat pe voce și date. Un telefon serios, fără prea multe compromisuri. Faptul că avea un ecran destul de mic și un senzor de lumină incorporat reducea significant consumul bateriei astfel că mă ținea și 4 zile. M-a încântat faptul că aveam câteva taste sau combinații de taste pentru funcții comune precum trecerea pe profil silențios sau acces la calendar sau email. De asemenea, mufă de 3,5 inci pentru căști. A fost primul telefon cu WiFi și astfel momentul în care am realizat că cel mai bun lucru la aceste dispozitive este internetul, fapt ce m-a influențat mult în decizia următoare

Deși timp de vreo 7 ani sau mai mulți am fost loial brandului Nokia, deja simțeam cum rămâne în urmă. Faptul că n-au aderat la Open Handset Alliance (pe-atunci nu știam că rezultatul va fi Android) m-a dezamăgit mult. Indiferent cât de naivă poate fi poziția de „open” într-o piață condusă de finanțe, faptul că au ales să meargă (sau, mai bine zis, să se plimbe) singuri pe un drum diferit n-a fost cea mai fericită poziție față de proverbul „unde-s mulți, puterea crește”. Și astăzi Nokia decide drumuri ciudate, dar cel puțin de această dată nu e singur(ă) pe drum. iPhone deja se certase cu Adobe și continua să își păstreze atitudinea arogantă, așa că nu mai era de mult o opțiune.

În momentul în care HTC a scos modelul Desire am știut că este ce vreau. Astfel că în august 2010 am avut primul telefon cu ecran tactil imens — cum spuneam mai sus — ideal pentru internet, capacități de personalizare extinse, GPS, accelerometru, senzor gravitațional, acces nelimitat la aplicații, povestea o știți. O jucărie foarte dragă mie, pe care o recomand oricărui om interesat să exploreze, să testeze, să împingă limite, să schimbe memoria sau bateria, să dea prețul corect etc. Așa că n-o recomand celor interesați să aibă un dispozitiv bun, dar de care nu știu să se folosească mai mult decât le este permis

Dacă ar fi să renunț la internet și la toate avantajele sale, m-aș întoarce lejer la Nokia 3210. Probabil implicit mi-aș reduce numărul de contacte la vreo 100. Aș purta telefonul la brâu, într-o teacă de piele

Astăzi duc dorul termometrului și rezistenței la praf și umezeală ale lui 5100. În rest, cred că dispozitivele au devenit suficient de naturale ca să nu mai simți nevoia altor elemente. Poate portul infra-roșu pe care acum nu știu sigur cum l-aș mai putea folosi.

—
The Dining Rooms — La Citta Nuda

Nu e foarte recentă, dar tocmai mi-am adus aminte de povestea Mărului lui Adam.

Orange aduce anul acesta iPhone în România

Orange a anuntat astazi semnarea unui nou acord cu Apple pentru comercializarea iPhone in Romania, Austria, Belgia, Republica Dominicana, Egipt, Iordania, Polonia, Portugalia, Slovacia, Elvetia si in tarile africane in care Orange isi desfasoara activitatea.

„Credem ca piata romaneasca ofera un real potential pentru adoptia ultimelor noutati din domeniul comunicatiilor, iar Orange este liderul acestei piete cu peste 10 milioane de clienti. Ne bucuram ca vom putea oferi anul acesta clientilor nostri terminalul iPhone”, a declarat Vanina Ungureanu, Product Division Manager la Orange Romania.

Jocurile mi se par de viitor pentru platforma asta, având în vedere succesul Wii şi faptul că iPhone e mai mult o jucărie.

În plus, există un iFund de o sută de milioane pentru a susţine developerii în cauză. Probabil pe cei cu idei care merită

—————-
Now playing: The Stone Roses — Fools Gold

Tocmai s-a terminat prezentarea lui Steve Jobs de la Macworld 2008, astfel că Apple şi-a înnoit portofoliul cu două produse noi şi câteva servicii noi.

MacBook Air este un laptop ultraportabil cu un design minimalist, adică are  între 0,4 şi 1,94 cm grosime, 32,5 cm lăţime şi 22,7 cm adâncime, cântăreşte doar 1,36kg şi este din aluminiu. Are un procesor Intel Core 2 DUo de 1,6 sau 1,8 GHz, 2 GB RAM, HDD de 80Gb (1,8″) sau un SSD de 64Gb şi un display de 13,3″. Este cel mai ecologic produs Apple din această gamă a laptopurilor; fiind un ultraportabil nu include unitate optică şi nici Ethernet, dar are miniDV, Wi-Fi (n), audio, Bluetooth şi USB2.0. Tastatura este completă, neagră, iluminată (pe baza unui senzor de lumină ambientală), avem webcam, avem conectivitate wireless la alte unităţi optice, avem 5 ore baterie şi un preţ de cca $1800. Şi un ghid video.

Dacă tote wireless, avem şi Time Capsule,  un fel de hibrid hardware între Mac Mini şi Apple TV şi software-ul Time Machine. E vorba de un dispozitiv pe care se poate face backup printr-o conexiune wireless. Sistemul are fie 500Gb fie 1Tb.

De asemenea, avem modificări în software-ul iTunes (închirieri de filme de la majoritatea sutdiourilor etc.), Apple TV (conectivitate wireless la internet independentă de un alt calculator; închiriere filme prin noul iTunes la calitate DVD sau HD; suport îmbunătăţit pt YouTube; flickr etc.), iPhone (1.1.3 — localizare fizică pe Google Maps, aplicaţie revizuită; SMS multiplu; Web Clip pentru pagini web; personalizarea ecranului principal; vizionare de filme închiriate prin iTunes etc.) şi iPod Touch (aproximativ aceleaşi ca pe iPhone, sub limitările iniţiale; aplicaţii noi: Mail, Maps, Stocks, Weather şi Notes etc.), dar majoritatea pentru piaţa nordamericană.

Cam atât. A fost bine. Recitesc şi vă mai spun dacă am scăpat ceva

—————-
Now playing: Damian Jr. Gong Marley — Road to Zion

Aşa se pare că se va întâmpla în circa 3 luni. Vă mai amintiţi Apple TV?
Apple TV = Google (Eric Schimdt) = YouTube HD

—————-
Now playing: Foo Fighters — Learn To Fly

Probabil ştiţi deja. Trei spoturi noi.

—————-
Now playing: Solomun & Stimmig — Eiszauber

Add in the fact that the entry-level One is $100 more expensive than the cheapest iMac and offers a smaller screen, no built-in webcam, and a slower processor, and you’ve got Walt telling you that the iMac is still the best all-in-one out there.

—————-
Now playing: mum — Moon Pulls

• Golden Palace
• Grass Blades
• Ladybug on Leaf
• Rock Garden
• Roses
• Space
• Zebra

It’s still funny. Funny in that I want to cry kind of way.

—————-
Now playing: Michele Adamson — Stuck On You

V-am spus ieri că nu-mi merg diacriticele pe noul iMac și nu eram de loc bucuros de asta. Între timp m-am ocupat de treaba asta și am rezolvat-o oarecum. Zic oarecum deoarece momentan mă interesează să le pot vedea și scrie prin Firefox sau alte chestii de gen, deci am lucrat la metoda de introducere a caracterelor și nu la fonturi în sine.

Soluția e aşa:
a. System preferences… > International > Input Menu unde se bifează Character Palette și Show input menu in menu bar ca să fie la îndemână.
b. se aleg din Character Palette (aflat acum în meniu, în dreapta sus, lângă ceas) din categoria Accented Latin caracterele Ț, ț, Ș, ș, Ă și ă (î și â merg mai mult ca sigur, dacă nu, se aleg și ele) cu atenţie să fie cele românești cu virguliță și nu cele cu sedilă și se trec la favorite.
c. se instalează Ukelele (freeware), se alege New keyboard layout > Based on system keyboard layout > Romanian
d. atenție ca tastatura aleasă de soft să corespundă cu hardware-ul vostru (dacă nu, se alege din meniul Keyboard > Set keyboard type tipul respectiv). Cu un dublu clic pe taste se modifică valoarea inițială (care se alege din Character Palette > Favorites). Ținând apăsat Shift, ctrl, alt sau cmd se modifică și tastele respective.
e. fișierul se salvează în Keyboard layouts din /Library și se activează (uneori la următorul login) din System preferences… > International > Input Menu

Eu mi-am creat o tastatură conform standardelor dinainte de 2004 întrucât sunt obișnuit cu dispunerea caracterelor astfel. Dar se pare că standardele de după 2004 cel puțin pentru Mac OSX sunt ceva mai lejere, întrucât doar 6 taste își schimbă funcția. Lect. Sorin Paliga de la Universitatea București are o serie de layout-uri după noul standard din august 2004 dar mi se par incomode deoarece le lipsește : și ; din combinațiile “standard” de taste. Totuși, am ales unul și l-am modificat după gustul meu.

Dacă nu ați priceput nimic, dați un semn și vă răspund de îndată ce am timp. Sper să vă fie de folos chestia asta.

—————-
Now playing: Reverend And The Makers — State Of Things

Trecând peste toate lucrurile pozitive (puțin spus) despre care probabil vă aşteptați să vă povestesc (dar nu o voi face, pentru că cel mai probabil deja le ştiți), sunt mai puțin încântat de echipamentele de input, respectiv mouse-ul şi tastatura, care chiar dacă arată şi se simt bine de tot, personal nu mă mulțumesc. E ciudat să ai un mouse Microsoft conectat la un iMac :P, dar… nici Art Lebedev nu se rușinează cu asta.

Tastatura (cei care au tastat pe ea mă înțeleg de ce n-aş schimba-o nici cu una Apple) n-am schimbat-o pentru că nu am apucat să-mi caut un convertor PS2-USB aşa că mă joc cu cea din aluminiu. Îmi fac figuri tastele Z şi U şi nu-mi dau seama dacă e ceva de la ei sau e poziția degetelor mele.

Ce nu-mi mai place e faptul că tastele alt şi cmd sunt poziționate invers de cum sunt obişnuit (în rocadă) şi astfel sunt încetinit la lucrul cu scurtăturile; şi faptul că există incompatibilitate la nivel de diacritice, lucru pe care sper să îl rezolv curând (având în vedere mania mea pentru ele). Sper ca de data asta să le vedeți cum trebuie. Eu aici le văd bine, chiar în Firefox (deşi versiunea de Mac nu suportă Unicode, heh).

În rest, am aflat că au băgat Home Banking gratuit la ING și că agenții de asigurări sunt toți la fel atunci când încearcă să te convingă, chiar dacă în timpul liber sunt amicii tăi de bere.

Photoshop CS3, Illustrator CS3, Dreamweaver CS3 (care va înlocui GoLive), Fireworks CS3 (care va lua locul ImageReady), Bridge CS3 şi alte jucării de gen.

Adobe are şi un teaser drăguţ pentru UK (prea lung) şi o întreagă campanie bazată pe noua identitate, cu tot cu site şi interacţiune cu agenţii şi artişti consacraţi: whatisinthebox.co.uk

În caz că nu aţi înţeles, vă readuc aminte şi subliniez că spotul a avut premiera în seara decernării premiilor pentru cel mai bun film, actor, actriţă, scenariu, bla-bla. Acum mai urmăriţi o dată