picsel.ro/b sau „Ridic sprânceana”

Bun, după lan­sa­rea ofi­ci­ală de ieri şi nişte unele rea­cţii, nu mă pot abţine să nu comen­tez şi eu la comen­ta­rii. Deşi e stu­pid, da’ n-​​am mai scris pe blog de mult, so there’s my rea­son

Majoritatea celor care au dat din taste chiar lucrează în “indus­tria de bull­shit” (că aşa se şi auto­in­ti­tu­lează mân­dri) şi cunosc cu ce se mănâncă acest PR, că cui se adre­sează şi că cui nu se adre­sează, dar cu toate astea pre­feră să comen­teze ches­tia “aia” care de fapt nu-​​i inte­re­sează pe ei în cali­tate de posi­bili con­cu­renţi; în loc să comen­teze des­pre ce înseamnă (într-​​adevăr) bran­ding digi­tal şi impli­ca­ţi­ile vii­toare şi cât de lung am părul. Să mai zic de cât s-​​au “acrit” de fap­tul că toate agenţi­ile au deve­nit “full-​​service” şi toată lumea face brain­s­to­r­ming la o pungă de seminţe?

Pe bune (??)

Dar na, cole­gii mei de la Gathering (şi nu numai) au zis cu mode­ra­ţie, iar eu le apre­ciez lor păre­rea că aia îmi con­vine. Le apre­ciez păre­rea pen­tru (ade­vă­ra­tul fapt) că ei chiar mun­cesc şi ori­cum ignoră (excep­tând aprin­sele dis­cu­ţii la bere) acel lucru pe care cei­la­lţi care tră­iesc din acest bull­shit şi îl cri­tică în ace­laşi timp, nu. Câtă ipo­cri­zie?! Stop.

Deci, ideea e că vrem să facem treabă, avem cu ce, avem cu cine (deşi ne-​​ar mai tre­bui şi am şi eu vise), avem pen­tru cine şi-​​o să fie şi-​​o să fim pen­tru bine, pen­tru vin. Cine-​​a băut ches­tii cu mine ştie să citească prin­tre rân­duri (ale comu­ni­ca­tu­lui, adică).

Concluzia ar fi că de azi încolo am să mă laud vrând-​​nevrând, aşa că am să mă sim­tem bine pe rând cu noii colegi de brea­slă. Un mare mulţu­mesc cui a înţe­lesc.

Hai cu chef (că nu ştiu când mai scriu pe-​​aici).