Ridic sprânceana » carne de vită


Să nu ziceţi că de astea nu mă pri­cep să fac. Fac şi chiar îmi place mult. N-​​am poze nici aici, dar vă pro­mit data vii­toare un pic­to­rial, să nu cobiţi. Oricum scriu din ami­ni­tiri, deci s-​​ar putea să fi scă­pat ceva.

Am găsit la super­mar­ket nişte carne de vită tăi­ată pt gulaş. Şi de aici mi-​​a venit ideea. Am mai găsit legume con­ge­late spe­cial pt ciorbă. De obi­cei aveam de astea făcute de mine acasă, dar abia m-​​am mutat, la toamnă fac cu ale mele ;)

Vreo 4 litri de apă intră în oală, pun car­nea (vreo 400g parcă, era 8 lei sau 9), ulei, capac. După vreo 20 de minute pun şi legu­mele (morcov, roşii, ceapă, gulii sau ţelină, car­tof, mazăre, păs­tăi şi nu mai ştiu ce). Ideea e că le puteţi tăia voi cubu­leţe, sau date pe răză­toare, cum vă con­vine. Acum ar fi mers şi o lingură-​​două de bulion, pen­tru culoare, dar din păcate n-​​am avut, aşa că am supit-​​o ;)

Deci spre fina­lul fier­be­rii (după vreo alte 30 – 40 de minute — se simte uşor dacă mai e nevoie), adaug un plic de borş magic cu smân­tână. Dacă nu vă place invenţia asta (eu am fost nevoit), merge lămâie, zeamă de varză, oţet bal­sa­mic sau chiar sos Worcestershire dacă aveţi buzu­nar. Tot acum vine şi nişte vegeta de legume, sare şi piper după gust (mint, piper n-​​am mai pus)… mmhmm… ceva busuioc, cim­bru (întot­dea­una merge la orice are carne de vită), pătru­n­jel şi o mână de paste sau fidea, să-​​i dea con­sis­tenţă (Ana zice că ar fi pre­fe­rat car­tofi — se face data vii­toare, dar îi punem din timp, să se fiarbă).

Gata. Se închide focul (pas­tele se fierb ele des­tul până se răceşte ciorba). Servim peste vreo oră, că e prea fier­binte pen­tru mine. Cu smân­tână şi ardei ;)

Poftă!



Lasagna


17/12/07

N-​​am mai scris des­pre asta de mult, dar cine ştie, cunoa­şte :D

Iau două cepe medii, albe, le tai mărunt, le las la rume­nit cu două lin­guri de ulei, un strop de sare şi vreo 50ml de apă, sub capac. După ce se rotesc bine, adaug vreo 600 de grame de carne de vită proas­păt tocată. Când începe a se găti şi car­nea, adaug o mână de pătru­n­jel, una de busuioc şi un praf de mărar, să nu dis­cri­mi­năm. Mai merge şi nişte sare, even­tual sos de soia, dacă e după gust.

Peste vreo 5 minute de învâr­tit la cra­tiţă adaug o con­servă de roşii tocate (nu pastă, nu bulion, am găsit roşii cubu­leţe). Are vreo 300 de grame. Mai intră şi cam jumă­tate dintr-​​o sti­clă de roşii pasate (de la Olympia e pre­fe­rata mea). De obi­cei mai adă­u­gam şi vreo 2 căţei de ustu­roi sau un ardei iute, dar de data asta găteam pen­tru fete :P

Într-​​o sosieră încă­l­zesc vreo 300 de lapte, atât cât să se simtă şi să se topească o bucată de unt. Rezonabil. Dau de pe foc, adaug făină vreo două lin­guri, ames­te­când – ştim noi de ce. De felul meu mai pun şi două ouă bine bătute, dar după ce sosul e rece să nu se lege. De data asta îl fac foarte lichid (sosul Bechamel, dacă nu l-​​aţi recu­nos­cut) pen­tru că am foi Barilla şi nu tre­bu­iesc prefierte.

Dar totuşi le las 2 minute în apa fiartă în care am cră­pat coaja de la două roşii proaspete.

Ung tava cu altă lin­gură de unt, iar acesta se topeşte, pen­tru că toc­mai am plim­bat nişte apă fie­binte prin tavă, că abia o cum­pă­ra­sem :) Las nişte fărâme pe-​​acolo, ca să pot lipi de fun­dul tăvii prima tură de foi de lasagna pe care le-​​am scos din apa fier­binte. Intră cam 6 bucăţi, e ok dacă le rupi ca să nu fie supra­puse prea mult, ori­cum nimeni nu se prinde. Important e să nu laşi liber pe mar­gini, aşa că rup colţu­rile, tava fiind rot­u­n­jită pe acolo.

Cuptorul se încă­l­zeşte, la 220. Grade, nu alt­ceva. Peste foi, vine un polo­nic de sos alb, aco­peră tot. Apoi, un strat bogat de sos bolog­nese, cât mai zemos şi el – foile au nevoie de ceva în care să fiarbă, nu? Decid că sos de roşii nu vine decât la rân­du­rile urmă­toare, aşa că acum mai pun 4 foi de lasagna.

Iar un strat gene­ros de becha­mel, sos de roşii (ce a rămas din sti­cla de 500), sos bolog­nese şi capa­cul de foi, că tava nu e prea înaltă de data asta. Deasupra ulti­me­lor foi, de care am grijă din nou să aco­pere cât mai efi­cient supra­faţa, pre­sar cele 2 roşii deco­jite tăi­ate cubu­leţe. A mai rămas nişte sos becha­mel, şi un strop de sos de roşii, cât să deco­răm puţin.

La final, o mână bună de caş­ca­val ras şi gata la cuptor.

În juma’ de oră, des­fa­cem şi-​​un vin. Deşi nu l-​​am avut, şi-​​am desfă­cut şampa­nia :D

Hai poftă mare, mai tre­ceţi pe la noi!