picsel.ro/b sau „Ridic sprânceana”

O mică poves­ti­oară în ima­gini, cu des­cri­ere la zăbo­vi­rea cu săgețica
Să vă bucurați!

N-​​am deve­nit vege­ta­rian, dar îmi place să evit car­nea în ultima vreme din rețete. Mi se pare o pro­vo­care mult mai mare din punct de vedere cre­a­tiv

Azi avem la masă o tul­pină de broc­coli (cca 500g), un morcov mic, o jumă­tate de varză mică (ar fi fru­mos să com­bi­năm albă cu roșie în aceeași can­ti­tate), un sfert de țelină, puțină brânză olan­deză (sau alt gen de muce­gă­ită, cca 60-​​70g), mie­zul de la 3 nuci uscate, ulei de măsline, sare.

Într-​​un vas potri­vit punem la fiert apă. Tăiem tul­pina de la broc­coli (deși se poate mânca fără pro­bleme – așa că o puteți păs­tra pen­tru o mân­care gătită), spă­lăm inflorescențele și le punem în apa clo­co­tită, cu o lin­gură de sare, pen­tru cca 5 – 6 minute. Le scoa­tem, le tre­cem printr-​​un jet de apă rece și le lăsăm la răcit într-​​o stre­cu­ră­toare. Varza se toacă fâșii lungi, subțiri, morco­vul și țelina le dăm pe răză­toare fină, tot pen­tru fâșii lungi. Așezăm legu­mele ast­fel tăi­ate în vas, împre­ună cu broc­coli, apoi brânza olan­deză și mie­zul de nucă rupte în bucățele. Un strop de ulei de măsline, even­tual un strop de suc de lămâie, apoi ase­zo­năm cu grijă.

În loc de sare, eu pre­fer dres­sing.

Cel mai bun kebab e cu fala­fel Pentru cine nu știe, fala­fe­lul este o chifteluță făcută cel mai pro­ba­bil din năut și/​sau bob (o spe­cie de fasole).

Pentru salata asta (cca 4 porții) am avut vreo 7 – 8 chifteluțe de fala­fel, salată verde (o jumă­tate de salată mare, sau una mică), două roșii medii, o jumă­tate de ardei gras roșu, o jumă­tate de ardei gras gal­ben, două cepe verzi, 6 – 7 cas­tra­ve­ciori cornișon murați, vreo 10 măsline verzi umplute cu feta (sau altă brânză ușor sărată), sucul de la o jumă­tate de lămâie, ulei de măsline, sare.

Tăiem ceapa verde în ron­dele mici, tăiem ardeii și castraveții cubulețe, le punem pe toate într-​​un mic vas și adă­u­găm ulei de măsline și sare. Amestecăm ușor. Salata se spală, se scu­tură, se rupe bucăți în vasul de salată. Chifteluțele le rupem cu mâna în bucăți potri­vite, le așezăm peste salată. Adăugăm măsli­nele, apoi tăiem roșiile felii (nu ron­dele) și feli­ile în jumă­tate și le adă­u­găm peste salată. Vărsăm conținutul cas­tro­ne­lu­lui pre­gă­tit la înce­put și ase­zo­năm puțin. La final stro­pim cu sucul de lămâie.

Merge de minune cu dressing-​​ul de mai jos.

Poftă bună!

Uf, de mult n-​​am mai făcut asta… Adică să scriu aici.

În ultima vreme am tot gătit salate. Pentru majo­ri­ta­tea, salata nu este per­fectă fără un dres­sing bun. Să vă poves­tesc des­pre dres­sin­gul meu pre­fe­rat

Avem nevoie de iaurt ușor (cca 200ml), o lin­gură de maio­neză (de pre­fe­rat ușoară, deja pre­pa­rată, nu stăm acum să batem gălbenușuri – la nevoie o putem înlo­cui cu o lin­gură de smân­tână), o lin­gură de ulei de măsline, sucul de la o jumă­tate de lămâie, o lin­guriță de muștar franțuzesc (boabe – sau cremă, dar să nu fie iute sau aro­mat), vreo 7 cas­tra­ve­ciori cornișon murați (dacă n-​​avem de ăștia mici și tari, merg și ceilalți, dar să nu depășească în volum 3 sfer­turi din can­ti­ta­tea de iaurt), 4 – 5 fire de mărar, un praf de sare, cas­tro­nel, cuțit, lin­gură

În cas­tro­nel ames­te­căm bine iaur­tul cu maio­neza, ule­iul de măsline și muștarul. Poate arată ciu­dat la înce­put, dar se va omo­ge­niza fru­mos și consistența va fi sufi­cient de lichidă. După ce-​​am omo­ge­ni­zat adă­u­găm sucul de lămâie, sarea și măra­rul mărunțit, ames­te­căm bine din nou. Tăiem cas­tra­ve­cio­rii în cubulețe de cca 5 mm și adă­u­găm la sos. Amestecăm, ținem la rece.

Dressingul merge și fără castraveți, pen­tru anu­mite sala­tele nu se potrivește.

N-​​am poze că n-​​am apa­rat şi ori­cum era noap­tea. Ca să nu mai zic că gaşca a topit plă­cinta mai repede decât ai zice “trei feluri de brânză, dov­le­cei, busuioc şi nuci”.

Cică astea sunt ingre­dien­tele. Am înmu­iat puţin foile de lasagna (vreo 6+4+5=15 după dimen­siu­nea tăvii mele) în apă caldă, apoi am tăiat un dov­le­cel în cubu­leţe mici şi-​​am pre­gă­tit un sos din cca 400ml lapte, 3 ouă, o lin­gură sos de soia şi o lin­gură de fruc­toză. Apoi am frămân­tat o bucată de caş sărat şi sepa­rat una de brânză de vaci, ceva mai mică.

Am aşe­zat pri­mul strat de foi înmu­iate, întinzându-​​le pe mar­gi­nea tăvii dată cu un strop de unt. Apoi am aşe­zat brânza de vaci şi cubu­leţele de dov­le­cel. Am tur­nat o tre­ime din sos, aco­pe­rind uniform.

Apoi a urmat al doi­lea strat de foi, patru la număr, aşe­zate de-​​a latul tăvii, cât să aco­pere uşor stra­tul de jos. Peste ele, caşul sărat şi câteva frunze de busuioc proas­păt, mărunţit. Din nou o parte de sos (jumă­tate cam din ce-​​a rămas) şi ulti­mele foi, aco­pe­rite la mar­gini de foile din pri­mul strat (care au fost aşe­zate pe lângă pereţii tăvii).

Aici e par­tea fru­moasă: O bucată de cca 150g de brânză de tip Rochefort (adică muce­gă­ită şi cre­moasă, olan­deză — nu brie, nici camem­bert), ruptă bucă­ţele (că nu prea poate fi frămân­tată) şi pre­să­rată uni­form peste foi. În bolul de sos, am mai bătut un ou şi abia apoi am tur­nat toată omleta uni­form peste plă­cintă. La final, am fărâ­mi­ţat mie­zul de la vreo 10 nuci uscate. Unii pot pre­săra şi o lin­gu­riţă de fruc­toză, sau chiar puţină miere.

La cup­tor, foc mediu. Stratul de sus a deve­nit  etanş (de la brânza ce se topeşte dea­su­pra şi omleta înche­gată) şi apoi s-​​a umflat şi s-​​a ridi­cat ca un balon, numai bine cât să văd eu cum se rume­neşte totul ;) Am esti­mat eu, în cca 40 de minute (în total).

Odată scoasă din cup­tor, plă­cinta arată cam ca în reţeta de lasagna bolog­nese cu ciu­perci (să nu fie totuşi fără poze).

1. Bucureştiul va fi ridi­cat la ran­gul de metro­polă (Mediafax)
2. Scadenţa pro­ble­me­lor din IT&C vine în 2009 (Marius Ghenea, Ziarul Financiar)
3. Câinii, pisi­cile şi alte ani­male sunt foarte foto­ge­nice (Flickr)
4. 45 de fon­turi “pe val” şi gra­tu­ite (Six Revisions)
5. Windows Server 2008 gata de luptă pen­tru design şi muzică (Scott Hansen, ISO150)
6. NASA a găsit o gaură imensă apă­rută în câm­pul mag­ne­tic al pămân­tu­lui (Gizmodo)
7. Există mai multe posi­bi­li­tăţi să-​​ţi aran­jezi bucă­tă­ria dacă e prea mică (New York Times)
8. FX Cuisine a pos­tat pri­mul său video, să-​​l vedem şi noi (Vimeo)
9. Fotografiile şi cli­pu­rile lui “Miami Fever” sunt fas­ci­nante (Flickr)
10. Liiceanu are o pro­blemă cu “pula” (Academia Caţavencu)
11. PE a apro­bat o lege care inter­zice euro­pe­ni­lor să mun­cească mai mult de 48 de ore pe săp­tămână (Mediafax)
12. Un font script tare fru­mos lucrat, cu carac­tere alter­na­tive (FF Mister K, FontShop)
13. Mini Cabrio are o cam­pa­nie foa­a­arte inte­re­santă (Gizmodo)
14. În România anu­lui 2009 (aproape), la RoTLD nu poţi plăti online cu car­dul un dome­niu. Iar dacă decizi să faci asta prin fax (unde tre­buie să tri­miţi toată viaţa ta şi-​​o copie faţă-​​verso a car­du­lui), află că nu acceptă decât Visa cla­sic şi Mastercard clasic.

Toate aceste ches­tii şi multe altele le găsiţi şi pe pro­fi­lul meu de Twitter şi la mine în Shared Items (Google Reader), sau “Zilnic proaspăt”

Bine v-​​am regă­sit, că nu ne-​​am citit de mult… Sper că aţi mân­cat, că dacă nu, mai bine reve­niţi după. Iar dacă nu ştiţi ce să mân­caţi, tri­mi­teţi mai departe şi puneţi un pri­e­ten (sau o mamă), care a mân­cat deja, să citească mai departe şi să vă gătească

De data asta, pen­tru că am reu­şit să facem curat în bucă­tă­rie mi-​​am luat inima în dinţi şi camera foto într-​​o mână şi am făcut un pictorial.

Nu ştiu cum se numeşte mân­ca­rea asta, dar ştiu că arată bine

Deci, înce­pem:

O ceapă, jumă­tate de căci­ulie de ustu­roi, trei fire de ustu­roi verde, le tocăm mărunt, le punem în tigaie cu 2 lin­guri de ulei de măsline.

Vreo 5 – 6 ardei kapia medii, roşii, îi cură­ţăm şi-​​i tăiem fâşii (iar unde nu se mai poate, îi tăiem ron­dele) şi-​​i punem peste ceapa călită cu usturoi.

Doi dov­le­cei verzi, mici, îi tăiem cubu­leţe şi adă­u­găm în tigaie, după ce ardeii au mai scă­zut puţin din volum. Adăugăm şi două lin­guri de apă, să nu se pră­jească ceapa de la fun­dul tigăii, apoi ames­te­căm. Lăsăm la foc mic vreo 5 minute.

În cup­to­rul pre­în­că­l­zit, încing puţin tava, pen­tru că untul se unge mult mai uşor. Am folo­sit unt pre-​​sărat uşor. Pe care l-​​am des­co­pe­rit cu aju­to­rul Lucianei

În tavă punem legu­mele, 2 – 3 car­tofi mari tăi­aţi cuburi (ca pen­tru piure — 2-​​3cm), doi pie­pţi de pui tăi­aţi fâşii, care până acum au stat şi s-​​au mari­nat în rozma­rin, ore­gano, busuioc, sare şi un ames­tec (des­pre care am să vă vor­besc altă dată) for­mat din vreo 3 pre­mi­xuri de con­di­ment pen­tru peşte

Pe lângă pui punem bucă­ţile de somn (con­di­men­tate la fel), apoi vreo 4 lin­guri de porumb dulce, par­mezan ras şi un strop de ulei de măsline cu rozma­rin. Da, merge şi ulei de măsline sim­plu şi un strop de rozma­rin sepa­rat

Tava stă la cup­tor (160−180 de grade) cam 40 – 50 de minute. Povestea fru­moasă este că legu­mele (dov­le­ceii şi ardeii, în spe­cial) lasă apă, care fierbe înăbu­şit car­to­fii de dea­su­pra, şi împre­ună cu untul şi ceapa le dă aromă, iar puiul şi peş­tele se coc pe-​​o parte de la căl­dura cup­to­ru­lui, prinşi sub crusta de par­mezan şi porumb, iar pe cea­laltă parte rămân fra­gezi de la aburi

Minunat, nu? Somn şi pui la cup­tor cu car­tofi natur, legume, porumb şi par­mezan topit, toate în ace­eaşi tavă!

În far­fu­rie mai merge un praf de ver­deţuri măru­nţite şi sare.

Pentru că nu e o mân­care la care se apre­ciază nea­pă­rat gus­tul intens, ci mai degrabă tex­tura, fiind vorba de legume fierte şi carne uşoară, pen­tru pofti­cioşi merge minu­nat o lin­gură de maio­neză sau un pahar de vin alb Sau ambele

Poftă!