picsel.ro/b sau „Ridic sprânceana”

Ca să nu-​​i spun evo­lu­ție. Stârnit de arti­co­lul de pe feeder.ro (și de cel de pe Engadget) și pen­tru că aveam în plan gân­dul ăsta de ceva timp, vă pre­zint și eu eta­pele pe care le-​​am par­curs pe dru­mul tele­fo­niei mobile.

Am înce­put undeva prin 1998, pe vre­mea când per­for­man­țele tele­fo­nu­lui mobil se măsu­rau în numă­rul de linii afi­șate simul­tan pe ecran, cu un Nokia 5110. Ajunsese într-​​un fel tele­fo­nul de ser­vi­ciu, eram sin­gu­rul din­tre cei „de jos” care avea tele­fon mobil așa că-​​l pasam între colegi. Uneori rămâ­neam peste wee­kend cu un Motorola StarTAC roz, când cole­gii aveau nevoie de sem­nal bun la pește sau la o cabană unde eu nu reu­șeam să ajung.
La un moment dat făcu­sem rost de o car­casă nouă, roșie, cu cla­petă pro­tec­toare peste taste. Fantastic!
Evident, era peri­oada comu­ni­că­rii prin bip-​​uri. Aveam o car­telă Connex.
Până la urmă tele­fo­nul a rămas acolo, în tipo­gra­fie, ca tele­fon fix

1999, PHILIPS Savvy. Cred că de fapt am avut două, pen­tru că vag îmi aduc aminte și de unul de altă culoare decât cel din ilus­tra­ție. Nu rețin ce com­bi­na­ții am făcut, dar știu că nu am dat bani pe el. Ba chiar nici nu-​​mi aduc aminte de unde l-​​am pro­cu­rat. O expe­riență incre­di­bilă. Nu în sen­sul bun.

Prin 2000 mi-​​am luat din Italia un Nokia 3210. Atunci a fost și momen­tul în care am tre­cut pe abo­na­ment și am schim­bat și rețeaua, tre­când pe „dia­log”. M-​​a ținut multă vreme și cred că este tele­fo­nul de care am fost cel mai ata­șat. Cu sigu­ranță tele­fo­nul care m-​​a făcut fan Nokia, mai ales după expe­riența cum­plită cu PHILIPS.

Abia undeva în 2003 a venit momen­tul unei schim­bări. Radio FM, căști, ecran color, ter­mo­me­tru, rezis­tență la praf și umeze­ală, sunete poli­fo­nice, Nokia 5100. În plus, sim­țeam lipsa por­tu­lui infra-​​roșu de la 5110. Ca să nu mai spun că eram the cool kid. L-​​am luat de la un maga­zin Orange proas­păt des­chis în Constanța cu banii pri­miți de la un cli­ent pen­tru care m-​​am depla­sat acolo. Stăteam în Iași. Prima oară când am folo­sit inter­net pe un tele­fon. GPRS prin WAP. Evident, fiind un tele­fon solid, m-​​a ținut și el vreo 3 – 4 ani.

Nokia 5300 a sosit în 2007, cred. Primul meu tele­fon cu cameră foto. Bluetooth. EDGE. USB. MicroSD. Player MP3. S-​​a stri­cat cel mai repede. Nu slide–ul a fost pro­blema, ci ecra­nul. Am văzut mai multe tele­foane din seria 5000 care s-​​au stri­cat în timp, fără să fi fost folo­site agre­siv sau inco­rect. Unul din­tre ele chiar a avut ecra­nul defect în două situații.

Un an mai târ­ziu am tre­cut pe E51. Am ajuns la con­clu­zia că aveam nevoie de un tele­fon axat pe voce și date. Un tele­fon serios, fără prea multe com­pro­mi­suri. Faptul că avea un ecran des­tul de mic și un sen­zor de lumină incor­po­rat redu­cea sig­ni­fi­cant con­su­mul bate­riei ast­fel că mă ținea și 4 zile. M-​​a încân­tat fap­tul că aveam câteva taste sau com­bi­na­ții de taste pen­tru func­ții comune pre­cum tre­ce­rea pe pro­fil silen­țios sau acces la calen­dar sau email. De ase­me­nea, mufă de 3,5 inci pen­tru căști. A fost pri­mul tele­fon cu WiFi și ast­fel momen­tul în care am rea­li­zat că cel mai bun lucru la aceste dis­po­zi­tive este inter­ne­tul, fapt ce m-​​a influ­en­țat mult în deci­zia urmă­toare

Deși timp de vreo 7 ani sau mai mulți am fost loial bran­du­lui Nokia, deja sim­țeam cum rămâne în urmă. Faptul că n-​​au ade­rat la Open Handset Alliance (pe-​​atunci nu știam că rezul­ta­tul va fi Android) m-​​a dez­a­mă­git mult. Indiferent cât de naivă poate fi pozi­ția de „open” într-​​o piață con­dusă de finanțe, fap­tul că au ales să meargă (sau, mai bine zis, să se plimbe) sin­guri pe un drum dife­rit n-​​a fost cea mai feri­cită pozi­ție față de pro­ver­bul „unde-​​s mulți, pute­rea crește”. Și astăzi Nokia decide dru­muri ciu­date, dar cel puțin de această dată nu e singur(ă) pe drum. iPhone deja se cer­tase cu Adobe și con­ti­nua să își păs­treze ati­tu­di­nea aro­gantă, așa că nu mai era de mult o opțiune.

În momen­tul în care HTC a scos mode­lul Desire am știut că este ce vreau. Astfel că în august 2010 am avut pri­mul tele­fon cu ecran tac­til imens — cum spu­neam mai sus — ideal pen­tru inter­net, capa­ci­tăți de per­so­na­li­zare extinse, GPS, acce­le­ro­me­tru, sen­zor gra­vi­ta­țio­nal, acces neli­mi­tat la apli­ca­ții, poves­tea o știți. O jucă­rie foarte dragă mie, pe care o reco­mand ori­că­rui om inte­re­sat să explo­reze, să tes­teze, să împingă limite, să schimbe memo­ria sau bate­ria, să dea pre­țul corect etc. Așa că n-​​o reco­mand celor inte­re­sați să aibă un dis­po­zi­tiv bun, dar de care nu știu să se folo­sească mai mult decât le este per­mis

Dacă ar fi să renunț la inter­net și la toate avan­ta­jele sale, m-​​aș întoarce lejer la Nokia 3210. Probabil impli­cit mi-​​aș reduce numă­rul de con­tacte la vreo 100. Aș purta tele­fo­nul la brâu, într-​​o teacă de piele

Astăzi duc dorul ter­mo­me­tru­lui și rezis­ten­ței la praf și umeze­ală ale lui 5100. În rest, cred că dis­po­zi­ti­vele au deve­nit sufi­cient de natu­rale ca să nu mai simți nevoia altor ele­mente. Poate por­tul infra-​​roșu pe care acum nu știu sigur cum l-​​aș mai putea folosi.

—
The Dining Rooms — La Citta Nuda

A tre­cut ceva timp de când era nevoie să îmi iau un tele­fon nou, iar majo­ri­ta­tea pri­e­te­ni­lor mei ştiu asta

După ce o lungă vreme am fost cu ochii pe N95, am decis că nu am nevoie de un ter­mi­nal com­plex cu fun­cţii mul­ti­me­dia, ci unul isteţ, axat pe voce şi date. Sau mai pre­cis unul care face bine ce ştie, nu doar o face frumos.

După multe ana­lize şi com­pa­ra­ţii, am găsit ce aveam nevoie. Şi pen­tru că sunt foarte încân­tat de deci­zia pe care am făcut-​​o, am zis să o împăr­tă­şesc şi vouă.

Între timp apă­ruse şi vari­anta fără cameră a mode­lu­lui E51, fapt ce mă con­vin­sese şi mai mult. Iniţial am spus dacă tot îmi iau un mobil cu cameră foto, măcar să fie una bună, iar fap­tul că E51 avea şi un model com­plet fără cameră, îmi surâ­dea din ace­laşi motiv: avea cea mai bună vari­antă de cameră foto

Într-​​un final, l-​​am găsit la Orange, dar, din păcate, doar mode­lul cu cameră. Oricum citi­sem şi răs­ci­ti­sem prea multe lucruri bune des­pre el ca să-​​mi schimb din nou opi­nia sau să aştept noul iPhone (care tot n-​​are copy/​paste sau Flash).

Povestea e scurtă: un tele­fon solid, cu mult oţel şi îmbi­nă­rile bine făcute, şi doar 100 de grame de fun­cţii la pachet.

L-​​aş reco­manda pen­tru câteva ches­tii care mie mi se par foarte utile:

• S60, edi­ţia 3, pe care deja l-​​am umplut cu tot felul de aplicaţii
• un ecran mic (2 inci), dar cu rezo­lu­ţie bună (240×320), ceea ce ajută la con­su­mul scă­zut al bate­riei (o medie de 3 – 4 zile de uti­li­zare medie-​​scăzută, adică normală)
• sen­zo­rul ambien­tal (de lumină) care modi­fică lumi­no­zi­ta­tea ecra­nu­lui şi a tas­te­lor pen­tru un maxim de vizi­bi­li­tate şi un minim de consum
• un LED mic dar foarte puter­nic ce sem­na­li­zează pier­de­rea unui apel sau un email sau mesaj necitit
• wire­less /​ WiFi /​ WLAN
• tasta scurtă pen­tru Bluetooth şi tasta scurtă pen­tru pro­fi­lul Silenţios/​General (ală­turi de cea pen­tru meniu şi încă 3 per­so­na­li­za­bile pe 2 nivele de apă­sare — deci alte 7)
• difu­zor (han­dsfree) foarte bun şi vibra­tor puternic
• tasta pen­tru între­ru­pe­rea micro­fo­nu­lui în tim­pul con­vor­bi­rii şi tasta pen­tru acti­va­rea reportofonului
• dez­ac­ti­va­rea sem­na­lu­lui (mod Avion) şi în gene­ral posi­bi­li­ta­tea de a folosi ter­mi­na­lul fără a fi conec­tat la reţea (wireless-​​ul ajută mult aici, dacă vrei să stai pe Google Maps, de exemplu)

Pe de altă parte, tele­fo­nul include un port Infraroşu, fun­cţii pre­cum schim­ba­rea între apli­ca­ţii (mul­ti­ta­s­king), un difu­zor bun (nu mai e nevoie să-​​mi apăs tele­fo­nul în ure­che când e zgo­mot afară), micro­fon pe măsură, sem­nal 3G şi 3,5G şi ce o mai fi, IMAP, BlackBerry, VoIP (dacă ai unde), mă rog, tot ce se poate găsi la un tele­fon, mai puţin tou­chs­creen, busolă, ter­mo­me­tru şi accelerometru.

Din par­tea mea are un sin­gur minus: par­tea de jos a mar­gi­nii meta­lice nu este de ace­eaşi dimen­siune cu cea de sus, lăsând prin asi­me­trie o vagă impre­sie de nea­tenţie din par­tea desig­ne­ru­lui. Deşi văd că mai toate tele­foa­nele din seria E au ace­eaşi idee, deci poate e o “semnătură”.

În afară de mode­lul 3200 de la Nokia, am fol­sit doar tele­foane sport, din seria 5000. Am fost foarte dez­a­mă­git de 5200, pen­tru că deşi lăsa sen­za­ţia de spor­ti­vi­tate prin mate­ri­a­lele folo­site, nu s-​​a des­cur­cat nici­o­dată în situ­a­ţii dure şi în apro­xi­ma­tiv un an am rămas fără tas­ta­tură ilu­mi­nată, aproape com­plet fără ecran sau sunet în difuzor.

Iar cu un abo­na­ment fle­xi­bil de la Orange pot vorbi lini­ş­tit ori­când cu ori­cine în orice reţea, pot sta pe net ori­cât şi plă­tesc lini­ş­tit cam cât plă­team şi până acum.

Bun, deci cu asta am rezolvat…

— — —  —  —  — —

Noy pla­ying: Oi-​​Va-​​Voi — A Csitari