Am fost acasă. Acasă, pe bune. Adică întâi acasă la mama şi apoi acasă, acolo unde va fi acasă, a noastră.
Să vă bucuraţi şi voi 
În faţa casei.
Şi-a doua zi, de pe la 6
Pe la prânz, pregăteam măsuţa de ceai, dovlecei şi peşte.
Înapoi, acasă.
Un articol complex despre diacritice, în general, scris cu gândul la designerii de fonturi, în special. De la i love typography. Da, face referire şi la articolul lui Kit.
Da mă, e 2009. Anul Bocului Boului.
Că tot suntem în 2009, ar fi cazul ca toată lumea să ia în calcul chestia aia numită RSS, pătrăţelul ăla portocaliu (care de obicei e portocaliu, adică) şi cu care, în 2009, lumea bună îşi construieşte singură ziarul de dimineaţă, de prânz (doar în online există) şi de seară. Evident, să nu uităm ediţia de noapte, că doar suntem în online.
Pentru cine n-a înţeles încă, RSS este o soluţie prin care blogul tău transmite automat tot ce scrii tu către dragii tăi cititori, fără ca ei să fie astfel nevoiţi să tot intre zilnic pe blog (sau site) să vadă dacă ai mai scris ceva. Pentru că de cele mai multe ori, din cele 20(09) de bloguri şi site-uri pe care un tânăr internaut le citeşte în 2009, pe al tău uită să îl verifice.
Deci e bine să-l pui undeva la vedere.
Bun, să zicem că povestea nu e aşa de grea, întrucât majoritatea blogurilor au chestia asta activată, iar majoritatea celor care sunt interesaţi şi preferă să te citească prin RSS, ştiu cum să se descurce să îţi găsească feed-ul (aşa i se mai spune). De exemplu, să adauge /feed după adresa ta de web, sau să se folosească de detectorul automat aflat în browser.
Dar, intervine problema de conţinut. Când eu îţi citesc blogul prin RSS, fac asta tocmai din dorinţa de a nu fi nevoit să intru pe blogul tău (după cum am stabilit). În WordPress, de exemplu, setarea implicită (default, adică, în computer science) este ca RSS-ul să transmită numai un “intro” din articolele tale. Asta înseamnă că eu voi vedea titlul, data, autorul şi cel mult primele 200 de caractere din articolul tău. Iar dacă tu mă faci destul de interesat doar prin asta, eu ar trebui să dau click pe titlu şi să intru pe blogul tău. Dar imaginează-ţi că ar trebui să fac asta pentru toate cele măcar 200(9) de bloguri şi site-uri pe care le citesc prin RSS. Atunci, la ce bun mai e RSS-ul şi ideea de a-mi veni ştirile automat către “ziarul meu”?
Mai rău, dacă eşti genul care pui filmuleţe pe blog, sau imagini, alea nu vor apărea în nici un caz. Iar în “marea” de feed-uri RSS, “titlurile” tale (că aşa vor apărea) vor fi cel mai adesea ignorate. Unii chiar se supără pe tine (aşa mai fac şi eu) şi dau unsubscribe. Adică nu vor mai citi niciodată ce scrii 
Double fun!
Aşa că, ideea este simplă: te duci în Settings → Reading (pe WordPress, sau unde ar trebui să găseşti setările astea pe platforma blogului tău) şi alegi “For each article in a feed, show Full text”.
Există şi varianta FeedBurner, care vă învaţă mai multe. Pentru “ziarul propriu”, recomand Google Reader. Pentru “ziarul” meu, citiţi “De ridicat sprânceana / Zilnic proaspăt” (sau prin RSS/Atom, sau în Google Reader adăugaţi david.stroe, as friend).
Ştiu că vă hliziţi la imaginea asta, dar vă zic că nu mai e aşa. Chiar şi Scott Hansen e de aceeaşi părere.
În urma unor profunde analize personale şi de buget, am decis că nu merită de nici un fel să-mi iau un MacPro. De ziua mea (şi din partea colegilor) şi la o treime din preţul MacPro, mi-am făcut un upgrade serios. Iar pentru că XP64 nu era o opţiune, mi-am luat inima în dinţi şi am trecut (după câteva peripeţii) pe Vista.
Aş putea zice că sunt mândru de mine, PS CS4 pe 64 merge strună profitând de 8Gb, iar Vista e astăzi un sistem de operare foarte matur.
Probabil contează să nu fi gamer sau să nu ai periferice fantomă pe care le vrei legate la PC, dar concluzia mea este că dacă ai cu ce (hardware), go Vista
Despre Peepler.ro s-a mai scris. Chiar dacă în momentul de faţă se adresează mai mult celor din generaţia “tânără”, mie îmi place pentru ce ar mai putea să facă
Acum câteva clipe, pe twitter, Peepler ne pregăteşte pentru un update substanţial. Ceea ce mă face să sper la introducerea unor noi reţele, în special LinkedIn, Twitter şi Facebook.
La prima vedere poate părea că e un tool care atentează la privacy, dar atât timp cât ştii adresa de e-mail a unei persoane, nu cred că e cazul să-ţi faci griji în privinţa asta Plus că pe partea de logo e prea frumos ca să nu-i dai atenţie
Deci, Peepler, abia aşteptăm update–ul, vei deveni social-hub–ul nostru! 
Oktapodi este un scurt film de animaţie ce-a participat la Gobelins 2007. Am găsit şi-un making of, cu Bobby McFerrin (şi Yo-Yo Ma) pe fundal.
Între timp, Costică doarme
Poate unii dintre voi ştiu despre articolul ăsta. A apărut prin septembrie 2007 în New York Times, eu am început să-l citesc prin aprilie anul ăsta. Şi ieri l-am terminat. Nu că ar fi un articol imens, dar l-am citit de la servici, şi e mai greu 
Sau de fapt a trebuit să am starea necesară de fiecare dată când mai citeam câte o pagină. Pentru că e un articol special. Şi-ţi spune multe. Iar la muncă e mai greu să gândeşti astfel
Între timp au apărut şi preţurile la iPhone
Şi asta stă în bookmarks de ceva vreme. Un punct de vedere cu care sunt foarte de acord, explicat pe îndelete sun forma unui documentar de către Annie Leonard.
