picsel.ro/b sau „Ridic sprânceana”

Da mă, e 2009. Anul Bocului Boului.

Că tot sun­tem în 2009, ar fi cazul ca toată lumea să ia în cal­cul ches­tia aia numită RSS, pătră­ţe­lul ăla por­to­ca­liu (care de obi­cei e por­to­ca­liu, adică) şi cu care, în 2009, lumea bună îşi con­stru­ieşte sin­gură zia­rul de dimi­neaţă, de prânz (doar în online există) şi de seară. Evident, să nu uităm edi­ţia de noapte, că doar sun­tem în online.

Pentru cine n-​​a înţe­les încă, RSS este o solu­ţie prin care blo­gul tău trans­mite auto­mat tot ce scrii tu către dra­gii tăi citi­tori, fără ca ei să fie ast­fel nevo­iţi să tot intre zil­nic pe blog (sau site) să vadă dacă ai mai scris ceva. Pentru că de cele mai multe ori, din cele 20(09) de blo­guri şi site-​​uri pe care un tânăr inter­naut le citeşte în 2009, pe al tău uită să îl verifice. 

Deci e bine să-​​l pui undeva la vedere.

Bun, să zicem că poves­tea nu e aşa de grea, întru­cât majo­ri­ta­tea blo­gu­ri­lor au ches­tia asta acti­vată, iar majo­ri­ta­tea celor care sunt inte­re­saţi şi pre­feră să te citească prin RSS, ştiu cum să se des­curce să îţi găsească feed-​​ul (aşa i se mai spune). De exem­plu, să ada­uge /​feed după adresa ta de web, sau să se folo­sească de detec­to­rul auto­mat aflat în browser.

Dar, inter­vine pro­blema de conţi­nut. Când eu îţi citesc blo­gul prin RSS, fac asta toc­mai din dorinţa de a nu fi nevoit să intru pe blo­gul tău (după cum am sta­bi­lit). În WordPress, de exem­plu, seta­rea impli­cită (defa­ult, adică, în com­pu­ter science) este ca RSS-​​ul să trans­mită numai un “intro” din arti­co­lele tale. Asta înseamnă că eu voi vedea titlul, data, auto­rul şi cel mult pri­mele 200 de carac­tere din arti­co­lul tău. Iar dacă tu mă faci des­tul de inte­re­sat doar prin asta, eu ar tre­bui să dau click pe titlu şi să intru pe blo­gul tău. Dar imaginează-​​ţi că ar tre­bui să fac asta pen­tru toate cele măcar 200(9) de blo­guri şi site-​​uri pe care le citesc prin RSS. Atunci, la ce bun mai e RSS-​​ul şi ideea de a-​​mi veni ştirile auto­mat către “zia­rul meu”?

Mai rău, dacă eşti genul care pui fil­mu­leţe pe blog, sau ima­gini, alea nu vor apă­rea în nici un caz. Iar în “marea” de feed-​​uri RSS, “titlu­rile” tale (că aşa vor apă­rea) vor fi cel mai ade­sea igno­rate. Unii chiar se supără pe tine (aşa mai fac şi eu) şi dau unsub­scribe. Adică nu vor mai citi nici­o­dată ce scrii

Double fun!

Aşa că, ideea este sim­plă: te duci în Settings → Reading (pe WordPress, sau unde ar tre­bui să găseşti setă­rile astea pe plat­forma blo­gu­lui tău) şi alegi “For each arti­cle in a feed, show Full text”.

Există şi vari­anta FeedBurner, care vă învaţă mai multe. Pentru “zia­rul pro­priu”, reco­mand Google Reader. Pentru “zia­rul” meu, citiţi “De ridi­cat sprân­ceana /​ Zilnic proas­păt” (sau prin RSS/​Atom, sau în Google Reader adă­u­gaţi david.stroe, as friend).