Ridic sprânceana » telefon


Metamorfoză


20/02/11

Ca să nu-​​i spun evoluție. Stârnit de arti­co­lul de pe feeder.ro (și de cel de pe Engadget) și pen­tru că aveam în plan gân­dul ăsta de ceva timp, vă pre­zint și eu eta­pele pe care le-​​am par­curs pe dru­mul tele­fo­niei mobile.

Am înce­put undeva prin 1998, pe vre­mea când performanțele tele­fo­nu­lui mobil se măsu­rau în numă­rul de linii afișate simul­tan pe ecran, cu un Nokia 5110. Ajunsese într-​​un fel tele­fo­nul de ser­vi­ciu, eram sin­gu­rul din­tre cei „de jos” care avea tele­fon mobil așa că-​​l pasam între colegi. Uneori rămâ­neam peste wee­kend cu un Motorola StarTAC roz, când cole­gii aveau nevoie de sem­nal bun la pește sau la o cabană unde eu nu reușeam să ajung.
La un moment dat făcu­sem rost de o car­casă nouă, roșie, cu cla­petă pro­tec­toare peste taste. Fantastic!
Evident, era peri­oada comu­ni­că­rii prin bip-​​uri. Aveam o car­telă Connex.
Până la urmă tele­fo­nul a rămas acolo, în tipo­gra­fie, ca tele­fon fix :-)

1999, PHILIPS Savvy. Cred că de fapt am avut două, pen­tru că vag îmi aduc aminte și de unul de altă culoare decât cel din ilustrație. Nu rețin ce combinații am făcut, dar știu că nu am dat bani pe el. Ba chiar nici nu-​​mi aduc aminte de unde l-​​am pro­cu­rat. O expe­riență incre­di­bilă. Nu în sen­sul bun.

Prin 2000 mi-​​am luat din Italia un Nokia 3210. Atunci a fost și momen­tul în care am tre­cut pe abo­na­ment și am schim­bat și rețeaua, tre­când pe „dia­log”. M-​​a ținut multă vreme și cred că este tele­fo­nul de care am fost cel mai atașat. Cu sigu­ranță tele­fo­nul care m-​​a făcut fan Nokia, mai ales după experiența cum­plită cu PHILIPS.

Abia undeva în 2003 a venit momen­tul unei schim­bări. Radio FM, căști, ecran color, ter­mo­me­tru, rezis­tență la praf și umeze­ală, sunete poli­fo­nice, Nokia 5100. În plus, simțeam lipsa por­tu­lui infra-roșu de la 5110. Ca să nu mai spun că eram the cool kid. L-​​am luat de la un maga­zin Orange proas­păt des­chis în Constanța cu banii primiți de la un cli­ent pen­tru care m-​​am depla­sat acolo. Stăteam în Iași. Prima oară când am folo­sit inter­net pe un tele­fon. GPRS prin WAP. Evident, fiind un tele­fon solid, m-​​a ținut și el vreo 3 – 4 ani.

Nokia 5300 a sosit în 2007, cred. Primul meu tele­fon cu cameră foto. Bluetooth. EDGE. USB. MicroSD. Player MP3. S-a stri­cat cel mai repede. Nu slide–ul a fost pro­blema, ci ecra­nul. Am văzut mai multe tele­foane din seria 5000 care s-​​au stri­cat în timp, fără să fi fost folo­site agre­siv sau inco­rect. Unul din­tre ele chiar a avut ecra­nul defect în două situații.

Un an mai târ­ziu am tre­cut pe E51. Am ajuns la con­clu­zia că aveam nevoie de un tele­fon axat pe voce și date. Un tele­fon serios, fără prea multe com­pro­mi­suri. Faptul că avea un ecran des­tul de mic și un sen­zor de lumină incor­po­rat redu­cea sig­ni­fi­cant con­su­mul bate­riei ast­fel că mă ținea și 4 zile. M-​​a încân­tat fap­tul că aveam câteva taste sau combinații de taste pen­tru funcții comune pre­cum tre­ce­rea pe pro­fil silențios sau acces la calen­dar sau email. De ase­me­nea, mufă de 3,5 inci pen­tru căști. A fost pri­mul tele­fon cu WiFi și ast­fel momen­tul în care am rea­li­zat că cel mai bun lucru la aceste dis­po­zi­tive este inter­ne­tul, fapt ce m-​​a influențat mult în deci­zia urmă­toare :-)

Deși timp de vreo 7 ani sau mai mulți am fost loial bran­du­lui Nokia, deja simțeam cum rămâne în urmă. Faptul că n-​​au ade­rat la Open Handset Alliance (pe-​​atunci nu știam că rezul­ta­tul va fi Android) m-​​a dez­a­mă­git mult. Indiferent cât de naivă poate fi poziția de „open” într-​​o piață con­dusă de finanțe, fap­tul că au ales să meargă (sau, mai bine zis, să se plimbe) sin­guri pe un drum dife­rit n-​​a fost cea mai feri­cită poziție față de pro­ver­bul „unde-​​s mulți, pute­rea crește”. Și astăzi Nokia decide dru­muri ciu­date, dar cel puțin de această dată nu e sin­gur(ă) pe drum. iPhone deja se cer­tase cu Adobe și con­ti­nua să își păs­treze ati­tu­di­nea aro­gantă, așa că nu mai era de mult o opțiune.

În momen­tul în care HTC a scos mode­lul Desire am știut că este ce vreau. Astfel că în august 2010 am avut pri­mul tele­fon cu ecran tac­til imens — cum spu­neam mai sus — ideal pen­tru inter­net, capacități de per­so­na­li­zare extinse, GPS, acce­le­ro­me­tru, sen­zor gravitațional, acces neli­mi­tat la aplicații, poves­tea o știți. O jucă­rie foarte dragă mie, pe care o reco­mand ori­că­rui om inte­re­sat să explo­reze, să tes­teze, să împingă limite, să schimbe memo­ria sau bate­ria, să dea prețul corect etc. Așa că n-​​o reco­mand celor interesați să aibă un dis­po­zi­tiv bun, dar de care nu știu să se folo­sească mai mult decât le este per­mis :-)

Dacă ar fi să renunț la inter­net și la toate avan­ta­jele sale, m-​​aș întoarce lejer la Nokia 3210. Probabil impli­cit mi-​​aș reduce numă­rul de con­tacte la vreo 100. Aș purta tele­fo­nul la brâu, într-​​o teacă de piele :P

Astăzi duc dorul ter­mo­me­tru­lui și rezistenței la praf și umeze­ală ale lui 5100. În rest, cred că dis­po­zi­ti­vele au deve­nit sufi­cient de natu­rale ca să nu mai simți nevoia altor ele­mente. Poate por­tul infra-roșu pe care acum nu știu sigur cum l-​​aș mai putea folosi.


The Dining Rooms — La Citta Nuda



Nokia E51


11/06/08

A tre­cut ceva timp de când era nevoie să îmi iau un tele­fon nou, iar majo­ri­ta­tea pri­e­te­ni­lor mei ştiu asta ;)

După ce o lungă vreme am fost cu ochii pe N95, am decis că nu am nevoie de un ter­mi­nal com­plex cu fun­cţii mul­ti­me­dia, ci unul isteţ, axat pe voce şi date. Sau mai pre­cis unul care face bine ce ştie, nu doar o face frumos.

După multe ana­lize şi com­pa­ra­ţii, am găsit ce aveam nevoie. Şi pen­tru că sunt foarte încân­tat de deci­zia pe care am făcut-​​o, am zis să o împăr­tă­şesc şi vouă.

Între timp apă­ruse şi vari­anta fără cameră a mode­lu­lui E51, fapt ce mă con­vin­sese şi mai mult. Iniţial am spus dacă tot îmi iau un mobil cu cameră foto, măcar să fie una bună, iar fap­tul că E51 avea şi un model com­plet fără cameră, îmi surâ­dea din ace­laşi motiv: avea cea mai bună vari­antă de cameră foto ;)

Într-​​un final, l-​​am găsit la Orange, dar, din păcate, doar mode­lul cu cameră. Oricum citi­sem şi răs­ci­ti­sem prea multe lucruri bune des­pre el ca să-​​mi schimb din nou opi­nia sau să aştept noul iPhone (care tot n-​​are copy/​paste sau Flash).

Povestea e scurtă: un tele­fon solid, cu mult oţel şi îmbi­nă­rile bine făcute, şi doar 100 de grame de fun­cţii la pachet.

L-​​aş reco­manda pen­tru câteva ches­tii care mie mi se par foarte utile:

  • S60, edi­ţia 3, pe care deja l-​​am umplut cu tot felul de aplicaţii
  • un ecran mic (2 inci), dar cu rezo­lu­ţie bună (240×320), ceea ce ajută la con­su­mul scă­zut al bate­riei (o medie de 3 – 4 zile de uti­li­zare medie-​​scăzută, adică normală)
  • sen­zo­rul ambien­tal (de lumină) care modi­fică lumi­no­zi­ta­tea ecra­nu­lui şi a tas­te­lor pen­tru un maxim de vizi­bi­li­tate şi un minim de consum
  • un LED mic dar foarte puter­nic ce sem­na­li­zează pier­de­rea unui apel sau un email sau mesaj necitit
  • wire­less /​ WiFi /​ WLAN :)
  • tasta scurtă pen­tru Bluetooth şi tasta scurtă pen­tru pro­fi­lul Silenţios/​General (ală­turi de cea pen­tru meniu şi încă 3 per­so­na­li­za­bile pe 2 nivele de apă­sare — deci alte 7)
  • difu­zor (han­dsfree) foarte bun şi vibra­tor puternic
  • tasta pen­tru între­ru­pe­rea micro­fo­nu­lui în tim­pul con­vor­bi­rii şi tasta pen­tru acti­va­rea reportofonului
  • dez­ac­ti­va­rea sem­na­lu­lui (mod Avion) şi în gene­ral posi­bi­li­ta­tea de a folosi ter­mi­na­lul fără a fi conec­tat la reţea (wireless-​​ul ajută mult aici, dacă vrei să stai pe Google Maps, de exemplu)

Pe de altă parte, tele­fo­nul include un port Infraroşu, fun­cţii pre­cum schim­ba­rea între apli­ca­ţii (mul­ti­ta­s­king), un difu­zor bun (nu mai e nevoie să-​​mi apăs tele­fo­nul în ure­che când e zgo­mot afară), micro­fon pe măsură, sem­nal 3G şi 3,5G şi ce o mai fi, IMAP, BlackBerry, VoIP (dacă ai unde), mă rog, tot ce se poate găsi la un tele­fon, mai puţin tou­chs­creen, busolă, ter­mo­me­tru şi accelerometru.

Din par­tea mea are un sin­gur minus: par­tea de jos a mar­gi­nii meta­lice nu este de ace­eaşi dimen­siune cu cea de sus, lăsând prin asi­me­trie o vagă impre­sie de nea­tenţie din par­tea desig­ne­ru­lui. Deşi văd că mai toate tele­foa­nele din seria E au ace­eaşi idee, deci poate e o “semnătură”.

În afară de mode­lul 3200 de la Nokia, am fol­sit doar tele­foane sport, din seria 5000. Am fost foarte dez­a­mă­git de 5200, pen­tru că deşi lăsa sen­za­ţia de spor­ti­vi­tate prin mate­ri­a­lele folo­site, nu s-​​a des­cur­cat nici­o­dată în situ­a­ţii dure şi în apro­xi­ma­tiv un an am rămas fără tas­ta­tură ilu­mi­nată, aproape com­plet fără ecran sau sunet în difuzor.

Iar cu un abo­na­ment fle­xi­bil de la Orange pot vorbi lini­ş­tit ori­când cu ori­cine în orice reţea, pot sta pe net ori­cât şi plă­tesc lini­ş­tit cam cât plă­team şi până acum.

Bun, deci cu asta am rezolvat…

— —  —  —  —  — —

Noy pla­ying: Oi-​​Va-​​Voi — A Csitari