Un amic tocmai s-a întors de la piesa de teatru Iona (Marin Sorescu), jucată de Constantin Puşcaşu de la Teatrul Naţional Iaşi. Complet dezamăgit, mi-a adus aminte de nişte rânduri pe care le-am scris în martie, pornind de la acelaşi sentiment.
Tocmai vroiam să-i spun că prima oară când am urmărit eu piesa, acum circa 10 ani, la un moment dat actorul (nu mai reţin cine), s-a oprit din rol, a rugat să fie aprinse luminile în sală şi a încercat câteva cuvinte adresate direct publicului. Nu am cuvinte să descriu cum m-am simţit.
Până să termin de scris mesajul, amicul meu îmi spune aceeaşi poveste. Întâmplată azi.
Sunt fascinat, pozitiv vorbind pentru cine nu înţelege, dar cu un gust amar, de progresia geometrică a numărului de evenimente ce au loc în Suceava. În ultima perioadă, oraşul a fost luat cu asalt de evenimente sub nume precum Maia Morgenstern, Mircea Vintilă, Tudor Gheorghe, Johnny Răducanu, Rodica Popescu-Bitănescu, Ion Caramitru, Dana Dogaru, Gheorghe Zamfir, Vasile Şeicaru, Claudiu Bleonţ, Victor Socaciu, Tudor Chirilă, Berti Barbera, Horaţiu Mălăiele sau Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski”, Teatrul Bulandra, Filarmonica de Stat Botoşani…
Aşa o onoare, la Suceava pare-se, este greu de acceptat. Publicul casnic, obişnuit cu canapelele din faţa distribuitoarelor de electroni, înconjuraţi de sateliţii home-cinema şi predispuşi oricând să apese butonul dublu vărgat, cunoscut sub numele de “pause” –pentru a-şi reîmprospăta rezerva de carbohidraţi, zaharuri sau alcool, sau pentru a valorifica prin telefon cea mai nouă afacere în materie de bazarism – , se simt de-a dreptul într-o lume fantastică, participând de pe scaunele Casei de Cultură sau “Dom Polski”, la ceea ce pentru ei nu este - – nici mai mult, nici mai puţin-– decât o paradă de imagine cu scena în partea opusă cortinei.
Da, aceşti suceveni se simt ca la ei acasă într-o lume în care ei sunt invitaţii unor nume atât de generatoare de ecouri, indiferent de vârsta pe care o au, îndestulătoare dacă pot citi aceste rânduri.
Nelipsitele accesorii se infiltrează alături de posesorii lor în aceste instituţii, pentru o paradă a sunetelor nemaiîntâlnită decât la emisiunile lui Dan Negru. Pungi de cipsuri şi conţinutul lor, telefoanele mobile care ar fi oricum inutile dacă doar ar suna pe parcursul spectacolului, trebuiesc şi vorbite, discuţiile mondene cu prietena sau prietenul pe rândul D, locurile 24 – 25, palmele date artiştilor de pe scenă sub formă de aplauze inoportune şi nu în ultimul rând, copiii, victimele inconştienţei părinţilor şi a profesorilor.
Dar nu sunt ei singurele victime. Pentru că nu despre suferinţa provocată de lipsa culturii şi educaţiei la copii vorbesc, ci despre efectele acestora asupra artiştilor, cât şi asupra publicului care nu doar participă sincer la evenimentul prezent, ci îşi doreşte –cu înţeleasă teamă– să nu fie ultimul de gen pe o scenă suceveană. Acest public, sunt convins, este cel care poartă cea mai mare ruşine în faţa luminilor aprinse în sală în momentul în care un actor este nevoit să oprească piesa pentru a mustra, fără efect dar, lipsitul (sau lipsita) de prejudecăţi, odată numite bun-simţ.
Teatrul Alexandrinsky din Sankt Petersburg, fondat în 1756 –-şi fiind astfel cel mai vechi teatru din Rusia- – , a fost de curând dotat cu un sistem de bruiaj al telefoanelor mobile. Întrucât –-deşi unii suceveni o vor vedea doar ca pe o scuză pentru comportamentul lor: “dar şi Alex a vărsat dulceaţa!”-– şi unii ruşi, nu doar că ignoră mesajele de la intrarea în incintă ce recomandă închiderea terminalelor, dar –-exact ca şi concetăţenii noştri- – , se angajează în convorbiri aş putea spune chiar vocifera(n)te.
Problema nu se opreşte aici. Filtre de copii care n-au nici cea mai vagă idee –-şi repet, nu e vina lor-– despre diferenţa dintre sala de spectacol, camera proprie –-dotată cu toate mofturile astăzi posibile- – , sau sala de clasă; filtre de bun-simţ –-mai precis pentru lipsă de, deşi pentru aceştia sala de spectacole e singurul leac-– nu se prea pot instala chiar dacă fondurile şi bunăvoinţa necesară ar fi.
Pentru mine, sala de spectacole, odată comparabilă cu o biserică, nu doar pentru liniştea ce o caracteriza atât în timpul spectacolelor cât şi –-în imaginaţie-– pe parcursul nopţilor în care îşi doarme greutatea, ci şi pentru sanctitatea sa somptuoasă –-locul în care am înţeles pentru prima oară de ce circul este dedicat copiilor- – , nu este luată cu asalt de adevărate oaze de cultură, talent şi virtuozitate personificate sub nume devenite astfel celebre, ci de un terorism modern, războinic, pe care cei afectaţi nu-l pot stăpâni, din simplul motiv că ceea ce ei apără nu înseamnă pedeapsă ci stă sub stindardul toleranţei, răbdării şi cugetului.
Astfel că, dragi suceveni, nu pot decât să sper că părinţii şi bunicii mei m-au învăţat bine, să aştept ca ce e val, la fel să treacă şi să sper că timpul nostru va şti care este valul şi care este piatra.
— — — — — -
Now playing: Boys Noize feat. I-Robots — Frau
According to the Office performance benchmarks, Windows XP SP3 is also considerably faster than Vista SP1.
— — — — — -
Now playing: Boys Noize — Superfresh
Ştiu oameni care nici nu ştiau că azi se votează şi “europenele”. Ştiu oameni care au aflat asta abia joi. Mă ştiu pe mine, care nu ştiam ce se întâmplă dacă votez nu la referendum. Abia azi la ora 2 am realizat că dacă vreau să votez nu, mai bine nu merg la RVU.
Băsescu zice că prezenţa slabă la referendum denotă lipsa de încredere în clasa politică.
–A, da, am uitat: 13.500.000 euro.
Este foarte clar că acest nucleu dur, interesat de viaţa politică a ţării, cei aproape 30% dintre românii care s-au prezentat la vot, în proporţie covârşitoare susţin schimbarea codului electoral pentru alegerea senatorilor şi deputaţilor şi nici un om politic responsabil nu poate face abstracţie de acest lucru.
Zise Băsescu. Îndrăznesc să explic, pentru cei care nu s-au prins, aşa cum pare să vrea să arate şi tânărul preşedinte: cei care au votat nu la referendum, au făcut asta prin neprezentare. Un vot mai sigur. Nu pot să accept că B nu s-a gândit la asta.
A, trebuie să rectific: eu nu am votat nu pentru că nu vreau uninominal. Am votat nu, pentru că nu vreau uninominalul propus de B. Şi vreau să fiu sigur că iese celălalt. Deci aş fi votat da, dacă aveam pentru ce.
— — — — — -
Now playing: Ian Dury & The Blockheads — This Is What We Find
Ştiu că am spus că nu mai scriu nimic despre el. Dar parcă e prea frumos articolul ăsta…
[…] Abia descinde din masina, cand de el se apropie o femeie in carje si ochelari. Garzile sale de corp i se pun in cale. Femeia vrea bani pentru o internare si pentru o operatie complicata. Becali sta si o asculta pe jumatate zambind pe jumatate cu scarba ca apoi s-o lase pur si simplu in drum.[…]
“Daca nu voi avea succes in politica, ma voi dedica poate din nou oieritului”, anunta patetic. “Cand pazesti oile, nu esti stresat, doar stai acolo si privesti in jur.
Am si acum acasa la mine, in curtea de la Bucuresti, 30 de oi, ca hobby. Uneori ma duc la ele si le privesc. imi plac oile. Ele m-au crescut si ele m-au facut atat de puternic”.
— — — — — -
Now playing: Jerome Van Rossum — Nublado
Numarul mic de donatori din Romania este explicat de doua fenomene. Primul este faptul ca depistarea donatorilor aflati in moarte cerebrala, adica a oamenilor carora le-a murit creierul si mai sint tinuti in viata doar prin aparate, insanatosirea lor fiind imposibila, este extrem de deficitara.
Astfel, pentru cele 450 de spitale din Romania exista opt coordonatori de transplant impartiti pe regiuni geografice. Prin comparatie, intr-un singur spital mare din Barcelona exista sase asemenea coordonatori. Fara constatarile lor, eventualii donatori nu pot fi inclusi in sistemul de transplant de organe.[…]
Din aceasta cauza, media europeana pentru numarul de donatori, raportata la fiecare milion de locuitori, este de 20, iar in Romania este 0,5, pe cind in Slovacia este de 36. […]
A doua cauza majora a numarului mic de donatori din Romania este o legislatie prohibitiva, care impune obtinerea acordului membrilor familiei celui aflat in moarte cerebrala, pentru ca acesta sa devina donator. Daca unul din parinti sau un frate se impotriveste, transplantul nu se mai poate efectua.
In Uniunea Europeana, doar cinci tari din 27 mai cer acordul familiei, restul avind in vigoare acordul prezumat, prin care, daca un pacient aflat in moarte cerebrala nu si-a exprimat in timpul vietii refuzul explicit de a deveni donator.[…]
In 2005, in Ungaria, unde exista acordul prezumat, au fost 180 de donatori, iar in Romania doar 12. In Spania, unde si acolo este tot acord prezumat, au fost 1.900.
Cotidianul via Hot News
— — — — — -
Now playing: Luke Chable And Smight — Dark Angel
At roughly 5:00 p.m. EST, the Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) concluded its week-long deliberations, sometimes running late into the night, over its forth and final report regarding the state of climate science. […]
In brief it is reported to say that human activity is to blame for rising temperatures around the globe. To avert heat waves, melting glaciers, and rising sea levels, there will need to be a severe reduction in greenhouse gases, primarily of those emitted from fossil fuels.
— — — — — -
Now playing: Kelly Willis — I Must Be Lucky
Tocmai am citit o ştire care mă doare. Şi rimează cu titlul.
Din cauza unor legi rămase probabil din vremea prohibiţiei, mai multe sticle de Jack Daniel’s, unele vechi de aproape 100 de ani, ar putea fi golite în chiuvetă de către autorităţi. Sticlele au fost capturate chiar în Nashville, Tennessee (cine ştie, cunoaşte) pentru că urmau a fi vândute fără licenţă. Cu durere în suflet, spun că printre sticle se află şi una din 1914, cu sigiliul intact. Băutura în sine probabil nu mai e atât de interesantă, dar toate aceste sticle sunt deja lucrări de artă…
Sfâşietor. Şi totul din cauza unor legi date probabil după o băută iresponsabilă 
— — — — — -
Now playing: Chuck Prophet — Run Primo, Run
E complet idiot! E idiot complet! (cum zicea discret Caragiu)…
„Este cazul ca domnul Taubman să-şi canalizeze acţiunile pe reprezentarea intereselor SUA în România.”, a declarat Olteanu, în replică la declaraţiile ambasadorului american referitoare la modificările aduse de Parlament Codului Penal şi Codului de procedură penală. […]
„În România, legislaţia o fac românii. Faptul că domnul Taubman şi-a obţinut mandatul de ambasador într-un mod în care, în România, ar fi considerat corupţie, nu-i permite să facă, în România, declaraţii care, făcute de un ambasador european în SUA, ar fi dezavuate de Congresul american”, a conchis Bogdan Olteanu.
Noroc că mai avem şi bătrâni, fie ei tot politicieni.
Preşedintele PLD, Theodor Stolojan, îi cere preşedintelui Camerei Deputaţilor, liberalul Bogdan Olteanu, să îşi prezinte de urgenţă demisia din funcţie, în urma declaraţiilor referitoare la ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman, se arată într-un comunicat al PLD remis, joi, MEDIAFAX.
„Am citit cu mare surprindere declaraţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, referitoare la ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Nicholas Taubman. De la Nicolae Ceauşescu şi până la Bogdan Olteanu, nu am mai avut un oficial de înalt nivel al României care să atace S.U.A. într-o asemenea manieră”, se arată în comunicatul de presă semnat de liderul PLD Theodor Stolojan.
Mai nou, şi Ambasada Britanică e de-acord cu Taubman.
— — — — — -
Now playing: Zemfira — Voz’mi Menya
