N-am devenit vegetarian, dar îmi place să evit carnea în ultima vreme din rețete. Mi se pare o provocare mult mai mare din punct de vedere creativ 
Azi avem la masă o tulpină de broccoli (cca 500g), un morcov mic, o jumătate de varză mică (ar fi frumos să combinăm albă cu roșie în aceeași cantitate), un sfert de țelină, puțină brânză olandeză (sau alt gen de mucegăită, cca 60-70g), miezul de la 3 nuci uscate, ulei de măsline, sare.
Într-un vas potrivit punem la fiert apă. Tăiem tulpina de la broccoli (deși se poate mânca fără probleme – așa că o puteți păstra pentru o mâncare gătită), spălăm inflorescențele și le punem în apa clocotită, cu o lingură de sare, pentru cca 5 – 6 minute. Le scoatem, le trecem printr-un jet de apă rece și le lăsăm la răcit într-o strecurătoare. Varza se toacă fâșii lungi, subțiri, morcovul și țelina le dăm pe răzătoare fină, tot pentru fâșii lungi. Așezăm legumele astfel tăiate în vas, împreună cu broccoli, apoi brânza olandeză și miezul de nucă rupte în bucățele. Un strop de ulei de măsline, eventual un strop de suc de lămâie, apoi asezonăm cu grijă.
În loc de sare, eu prefer dressing.
Cel mai bun kebab e cu falafel 
Pentru cine nu știe, falafelul este o chifteluță făcută cel mai probabil din năut și/sau bob (o specie de fasole).
Pentru salata asta (cca 4 porții) am avut vreo 7 – 8 chifteluțe de falafel, salată verde (o jumătate de salată mare, sau una mică), două roșii medii, o jumătate de ardei gras roșu, o jumătate de ardei gras galben, două cepe verzi, 6 – 7 castraveciori cornișon murați, vreo 10 măsline verzi umplute cu feta (sau altă brânză ușor sărată), sucul de la o jumătate de lămâie, ulei de măsline, sare.
Tăiem ceapa verde în rondele mici, tăiem ardeii și castraveții cubulețe, le punem pe toate într-un mic vas și adăugăm ulei de măsline și sare. Amestecăm ușor. Salata se spală, se scutură, se rupe bucăți în vasul de salată. Chifteluțele le rupem cu mâna în bucăți potrivite, le așezăm peste salată. Adăugăm măslinele, apoi tăiem roșiile felii (nu rondele) și feliile în jumătate și le adăugăm peste salată. Vărsăm conținutul castronelului pregătit la început și asezonăm puțin. La final stropim cu sucul de lămâie.
Merge de minune cu dressing-ul de mai jos.
Poftă bună!
Uf, de mult n-am mai făcut asta… Adică să scriu aici.
În ultima vreme am tot gătit salate. Pentru majoritatea, salata nu este perfectă fără un dressing bun. Să vă povestesc despre dressingul meu preferat 
Avem nevoie de iaurt ușor (cca 200ml), o lingură de maioneză (de preferat ușoară, deja preparată, nu stăm acum să batem gălbenușuri – la nevoie o putem înlocui cu o lingură de smântână), o lingură de ulei de măsline, sucul de la o jumătate de lămâie, o linguriță de muștar franțuzesc (boabe – sau cremă, dar să nu fie iute sau aromat), vreo 7 castraveciori cornișon murați (dacă n-avem de ăștia mici și tari, merg și ceilalți, dar să nu depășească în volum 3 sferturi din cantitatea de iaurt), 4 – 5 fire de mărar, un praf de sare, castronel, cuțit, lingură
În castronel amestecăm bine iaurtul cu maioneza, uleiul de măsline și muștarul. Poate arată ciudat la început, dar se va omogeniza frumos și consistența va fi suficient de lichidă. După ce-am omogenizat adăugăm sucul de lămâie, sarea și mărarul mărunțit, amestecăm bine din nou. Tăiem castraveciorii în cubulețe de cca 5 mm și adăugăm la sos. Amestecăm, ținem la rece.
Dressingul merge și fără castraveți, pentru anumite salatele nu se potrivește.
N-am poze că n-am aparat şi oricum era noaptea. Ca să nu mai zic că gaşca a topit plăcinta mai repede decât ai zice “trei feluri de brânză, dovlecei, busuioc şi nuci”.
Cică astea sunt ingredientele. Am înmuiat puţin foile de lasagna (vreo 6+4+5=15 după dimensiunea tăvii mele) în apă caldă, apoi am tăiat un dovlecel în cubuleţe mici şi-am pregătit un sos din cca 400ml lapte, 3 ouă, o lingură sos de soia şi o lingură de fructoză. Apoi am frământat o bucată de caş sărat şi separat una de brânză de vaci, ceva mai mică.
Am aşezat primul strat de foi înmuiate, întinzându-le pe marginea tăvii dată cu un strop de unt. Apoi am aşezat brânza de vaci şi cubuleţele de dovlecel. Am turnat o treime din sos, acoperind uniform.
Apoi a urmat al doilea strat de foi, patru la număr, aşezate de-a latul tăvii, cât să acopere uşor stratul de jos. Peste ele, caşul sărat şi câteva frunze de busuioc proaspăt, mărunţit. Din nou o parte de sos (jumătate cam din ce-a rămas) şi ultimele foi, acoperite la margini de foile din primul strat (care au fost aşezate pe lângă pereţii tăvii).
Aici e partea frumoasă: O bucată de cca 150g de brânză de tip Rochefort (adică mucegăită şi cremoasă, olandeză — nu brie, nici camembert), ruptă bucăţele (că nu prea poate fi frământată) şi presărată uniform peste foi. În bolul de sos, am mai bătut un ou şi abia apoi am turnat toată omleta uniform peste plăcintă. La final, am fărâmiţat miezul de la vreo 10 nuci uscate. Unii pot presăra şi o linguriţă de fructoză, sau chiar puţină miere.
La cuptor, foc mediu. Stratul de sus a devenit etanş (de la brânza ce se topeşte deasupra şi omleta închegată) şi apoi s-a umflat şi s-a ridicat ca un balon, numai bine cât să văd eu cum se rumeneşte totul ;) Am estimat eu, în cca 40 de minute (în total).
Odată scoasă din cuptor, plăcinta arată cam ca în reţeta de lasagna bolognese cu ciuperci (să nu fie totuşi fără poze).
Eu am avut un cartof imens, cam cât o vânătă obişnuită, deci să spunem că vreo 3 cartofi normali, tăiaţi cubuleţe, îi pui la fiert în vreo 2 litri de apă. Adaugi o pungă de legume amestec minestrone, cică adică de sezon însemnând morcov, ţelină, gulii, mazăre, conopidă şi păstăi verzi tăiate cubuleţe. Trei cepe verzi şi un usturoi verde tăiate mărunt, un strop de cimbrişor, unul de leuştean, trei linguri de ulei de măsline.
Fierbi la foc mediu cam 30 – 40 de minute, pui sare după gust şi serveşti cu 2 – 3 linguri de iaurt (sau smântână). Noi am mâncat pe la 10 seara, unii chiar două porţii 
Poftă!
— — — — — -
Now playing: The Quantic Soul Orchestra — Assassin
Pentru vegetarieni (ovo-lacto…). Ştiu cel puţin un Bogdan care va fi bucuros
ovestea a început acum mult timp, pe wordpress (am mutat reţeta aici, pe blog). Acum conlocuiesc cu două persoane, astfel că gusturile diferă, chiar dacă ambele sunt surori Ana e înnebunită (zice ea) după lasagna bolognese, iar Luciana e înnebunită după legume. Şi de când am venit la capitală am promis că am să fac aşa ceva Deci:
Curăţ de coajă o vânătă medie, o tai pe lungime şi apoi în felii de cca 7-8mm, pun în wok în nişte unt încins (cam o treime de pachet). Adaug doi dovlecei mici, curăţaţi, tăiaţi şi ei felii de cca 5mm şi multă mentă.
Între timp, pisez conţinutul de la 2 cutii de roşii decojite (Merve la 1,70 lei) cu cca jumătate de căciulă de usturoi (am pus praf, că nu mai aveam natural) şi sare după gust.
Apoi, amestec într-o sosieră improvizată un ou cu o jumătate de cană de lapte şi un strop de dressing pt salată, pe bază de brânză.
Peste legumele fripte mai aşez vreo 100g de sfeclă roşie murată (cât mai dulce), un morcov ras, un praf de vegeta de legume, sos de soia şi cam 200g de salată de toamnă (marinată de ciuperci, gogoşari, ceapă şi morcov) pe care o aveam de la Suceava. Las totul sub capac, amestec să nu se ardă. După ce s-a cuprins totul, închid ochiul şi las să se omogenizeze şi pornesc cuptorul la 180.
Tava de lasagna o las câteva clipe să se înfierbânte, pentru că apo se unge cu unt mai uşor. Mi-au rămas exact câte foi mai aveam nevoie de la ultima găteală, mai precis 6+4+6=16
Deci un rând de foi, sos bechamel din belşug, legumele, sos de roşii, patru foi, iar sos alb, iar legume, iar roşii, ultimele foi, ce-a mai rămas din sos, important e să acopere tot, să nu se ardă foile în cuptor, şi pentru că e la final, oul se aşează numai bine să lege tot, apoi ultimele roşii (de obicei las grosul la final) şi rad nişte brânză sărată pe deasupra.
Intră la cuptor cca 30 de minute. Eu am păţit că am pus o cană de lapte şi pentru că aveam tava prea mică şi multe legume carea aveau şi ele destulă apă, sosul s-a scurs pe baza cuptorului şi s-a ars, aşa că am fost nevoit să aerisesc din 5 în 5 minute Succes la vecini!
Poftă!
ps. Pentru că am gătit-o pe la 12 noaptea, noi am servit a doua zi, reîncălzită şi foarte bine pătrunsă de la stat în cuptor peste noapte. Delicios!
— — — — — -
Now playing: Sia — Lullaby
Am un amic, care mă înnebuneşte de vreo săptămână, având o subită pasiune pentru lasagna. Ştiu că nu e în stare să gătească şi că oricum îi place reţeta tradiţională, cu carne, dar poate e cineva acolo pasionat de leguminoase sau care pur şi simplu e un ovo-lacto-vegetarian ce n-a gustat aşa ceva.
Lasagna cu vinete
reţetă pentru 3 – 4 porţii
1 vânătă mare
ulei de măsline
vreo 10 foi de lasagna subţiri, sau cât vă este necesar pentru o tavă de 20×30 cm
200 – 300 ml sos de roşii*
3 – 4 linguri mari de parmezan ras
2 căni de lapte
2 linguriţe de făină
2 linguriţe de unt
un praf de scorţişoară
sare şi pier după gust
Se taie vânăta pe lungime în felii de 6 – 7 mm (sau 1 cm, dacă precizia lipseşte), se sărează şi se lasă să se scurgă. După vreo 30 de minute, se clătesc şi se scurg feliile. Se bat uşor feliile uscate, apoi se ung cu ulei de măsline şi se frig puţin cât să se pătrundă, căpătând o culoare uşor maronie. Grijă să nu se ardă.
Într-o oală se topeşte untul, se adaugă făina şi se amestecă uşor până se omogenizează şi capătă o culoare uşor aurie, nu maronie. Se adauga laptele mestecând să nu se formeze cocoloaşe până se îngroaşă compoziţia. Se sărează, se piperează, se adaugă scorţişoara.**
Se unge tava de lasagna cu sos de roşii, apoi se pune un strat de foi, se pune un strat de sos de roşii, apoi vânăta, apoi un strat de sos bechamel (cel pregătit anterior din unt, făină şi lapte), apoi se presară parmezan. Se repetă procesul pentru fiecare strat, cu foile, sosul de roşii, vânăta, bechamelul şi brânza până se termină ingredientele. Ultimul strat trebuie să fie cu sos bechamel şi parmezan, imediat peste foile de lasagna.
Se dă la cuptor, vreo 30 de minute, la 350 de grade, sau mai mult, dacă cuptorul nu e în stare de temperatura asta. Al meu nu e. În orice caz, la treapta maximă. Apoi se lasă la răcit vreo 10 minute înainte de servire.
Pentru pasionaţi, un vin roşu sec şi Federico Aubele.
* Dacă se poate sosul să fie făcut de casă, dacă nu, merge şi-ăla de oraş fără condimente (dar după gust, poate fi şi picant). Neapărat să fie sos de roşii, nu pastă. Adică să aibă ceva resturi de roşii Mie-mi place să adaug şi usturoi, chiar foarte mult.
** Unora s-ar putea să le placă un ou bătut (sau două) în sosul bechamel.
Poftă!
