Dacă n-ați urmărit toate documentarele posibile despre criza financiară globală din toamna lui 2008, sau dacă le-ați urmărit și tot n-ați priceput mare lucru, documentarul Inside Job reușește să ofere una dintre cele mai bune și reale explicații asupra acestui fenomen.
Mai mult, filmul subliniază chiar și prezentul și viitorul din acest punct de vedere.
În poză îl aveți pe Dominique Strauss-Kahn, actualul director al Fondului Monetar Internațional, unul dintre protagoniștii documentarului.
Matt Damon este naratorul acestei povești, care, chiar dacă nu ești interesat de situația financiară globală, este nu doar un puternic supliment pentru cultura generală, dar și o modalitate de a-ți deschide ochii și a înțelege că, indiferent că ești sau nu interesant de bani sau de politică, aceste lucruri te afectează, ironic (sau nu), în primul rând, pe tine.
Pe site-ul oficial mai găsiți și alte jucării, dar vi-l recomand abia după ce ați văzut documentarul.
Oktapodi este un scurt film de animaţie ce-a participat la Gobelins 2007. Am găsit şi-un making of, cu Bobby McFerrin (şi Yo-Yo Ma) pe fundal.
Între timp, Costică doarme 
Băi, să nu carecumva să-mi povestiţi despre ce e prin filmul ăsta înainte să-l văd! 
— — — — — -
Now playing: Bauhaus — Too Much 21St Century — Go Away White
Bă, eu n-am mai scris pe-aici de-o lună şi voi mă treceţi la turul doi de blog fest?!
Nu ştiu cine m-a nominalizat, dar am să-l rog data viitoare să scrie “Ridic sprânceana” la titlul blogului, sau măcar să scrie picsel cu minusculă, că aşa mă autointitulează lumea şi eu zic ce e corect. Şi-oricum eu merit să câştig. Sau Alex. Sau One, Dana, vaca sau Iancu, Dominus, Glu, Dezacrobaţii sau chiar Web design Blog România
Dar probabil va lua Octav, că jurizează sponsorizează Pid’Jin
Nu ştiu ce e aia blog de design/creaţie şi de ce nu există categoria design/creaţie de blog. Da’ printre muzică, bucătărie, filme şi alte prostii, voi mă puteţi vota, că mai vorbesc şi despre design uneori.
Aşa, acum să vă spun povestea. M-am apucat de lucru aici, de aia n-am prea avut timp de blog. Întâmplător am ajuns unde sunt, dar mă simt foarte bine. De îndată ce apare şi munca mea, am să vă arăt mai multe 
Am fost la Blues la Sighişoara unde m-am simţit grozav, pentru că n-am fost singur.
Şi-am trecut şi pe acasă într-un weekend dedicat iniţial skiului. Şi mi-am adus narghileaua.
Mi-am luat primul salariu şi în sfârşit monitorul pe care am pus ochii de vreo 2 ani. Chiar seara asta, aşa că de aia vă scriu, ochii mei văd bine. Voi reîncepe, să nu vă plictisiţi.
Am reuşit să montăm patul, şi-avem şi birou. De mâine dormim la etaj 
Luciana s-a lăsat de fumat şi are latop. Şi stă la dreapta mea, şi-acasă şi la servici.
Am mai gătit una-alta, am să vă povestesc, dar ieri am făcut primul meu desert: un tort de ciocolată cu vişine, pentru petrecerea de ziua Lucianei. Eu nu-s convins de ce-a ieşit, tot am morcov la deserturi; dar e bine: voi mai face destule până să iasă ce trebuie, iar având în vedere că au fost aseară destui care au zis că le-a plăcut, cineva are numai de câştigat pe viitor
Tocmai mi-am dat seama că nu mai ştiu să scriu pe blog
Prostii. Hai să vă mai spun ce-am văzut, şi vă recomand, după anul apariţiei şi alfabetic:
(1980) The Elephant Man
(2004) Primer
(2006) A Scanner Darkly
(2007) 4, 3, 2
(2007) California Dreamin’
(2007) Juno
(2007) Persepolis
(2007) No Country for Old Men
(2007) The Bucket List
(2007) There Will Be Blood
Sigur am uitat câteva, dar ideea e că mai am nu mai puţin de 91 de filme care aşteaptă vizionarea
Despre muzică, la fel. Dar am mult prea multe să vă mai recomand, am să scriu din nou despre asta, separat, dar vă aştept pe 25 la Quantic Soul Orchestra. Şi totuşi o să vă placă Madita, Corey Harris, Duffy, Joe Bonamassa, Blue Man Group, The Dynamics, Skye, Zero dB, Ayreon şi Adele din ce-mi aduc acum aminte
Am de răspuns la câteva lepşe (n-am uitat) şi am de terminat podcastul pe care m-am hazardat să-l promit şi n-am apucat să fac asta din motive tehnice. Îmi cer scuze. Am să postez măcar playlisturile pe blog
Printre o mie de site-uri inutile, luna asta s-a lansat şi EOL
Am descoperit că din cauză că parcurg zilnic cca 500 de itemuri în feed-reader-ul meu, nu mai am timp de blog. Deci, ca să nu vă plictisiţi că nu scriu nimic aici, abonaţi-vă la feed-ul feed-urilor mele. Oricum am câteva bloguri noi care vor apărea la blogroll şi care trebuie să vă placă. Sper să ia cineva ceva la festu’ ăsta
Deci nu stau chiar degeaba. Am început şi-un proiect cu Adrian Popescu, care va ieşi bun, şi-am terminat unul cu Nine Spices şi altul cu alţii, dar încă nu vă pot arăta
Bazat pe romanul lui Ian McEwan, Atonement este povestea unor vieţi schimbate complet de către inconştienţa inocentă generată de gelozia şi psihologia imaginativă a unei fetiţe. IMDB 8.1
— — — — — -
Now playing: Blue Man Group — Rods And Cones
In the period of which we speak, there reigned in the cities a stench barely conceivable to us modern men and women. Naturally, the stench was foulest in Paris, for Paris was the largest city in Europe. And nowhere in Paris was that stench more profoundly repugnant than in the city’s fish-market. It was here then, on the most putrid spot in the whole kingdom, that Jean-Baptiste Grenouille was born on the 17th of July, 1738. It was his mothers fifth birth, she delivered them all here under her fish-stand, and all had been stillbirths or semi-stillbirths. And by evening the whole mess had been shoveled away with the fish-guts into the river. It would be much the same today, but then… Jean-Baptiste chose differently.
— — — — — -
Now playing: Paul Weller — Shadow Of The Sun
Un babel al căutării fericirii, în faţa vieţii permanent surprinzătoare. IMDB 7.1
— — — — — -
Now playing: Paul Weller — Has My Fire Really Gone Out?
Citeam ce spune Tudor Giurgiu despre filmul românesc, asta ca reacţie la premiul lui Mungiu.
[…] presa si televiziunile din Romania erau cvasiabsente si asta in conditiile in care un film romanesc concura la cele mai importante categorii ale Academiei Europene de Film.
Mi s-a facut rusine cind am vazut ca pina si televiziunea croata sau poloneza si-au trimis echipe la Berlin (fara a avea filme in concurs); m-am uitat cu invidie la echipa filmului din Israel care ocupa o masa intreaga, se bucura si fluiera pentru cele doua premii primite, alaturi de cei din conducerea CNC-ului lor. La noi, pina si bucuria parca trebuie cenzurata sau dramuita.
M-am saturat sa imi spun ca asa sintem noi, romanii, si ca trebuie sa primim toate astea cu umilinta, sa fim modesti. Dupa un asa succes, ce-ar mai trebui sa facem pentru a fi bagati serios in seama de media sau autoritati? Cite premii ar mai trebui sa ia Mungiu, Puiu, Porumboiu & co pentru a fi tratati ca niste invingatori si pe cine oare mai trebuie sa convingem ca e momentul sa se intimple ceva?
Acum am găsit şi un interviu al lui Mungiu pentru Der Tagesspiegel, în care răspunde la o întrebare
În toată România există 35 de cinematografe. Într-unele sunetul este îngrozitor, pânza de proiecţie este distrusă. De ce este lumea filmului atât de decăzută?
cam aşa (că am tradus eu):
Înainte de 1989 oamenii mergeau la cinematograf pentru că alte posibilităţi de divertisment nu erau. Televiziunea de stat difuza un program de propagandă de două ore zilnic, aşa că cine ar fi vrut să-l vadă? Astăzi, pentru preţul unui bilet la cinema poţi urmări oricâte canale prin cablu. De la căderea comunismului am avut parte de o explozie violentă a divertismentului şi pe măsură ce numărul opţiunilor creşte, scade numărul celor care merg la cinema. Astfel că acestea au decăzut, iar publicul nu a crescut — precum nici profitul pe care se aşteptau să-l facă producătorii.
Să vă mai scriu ce a spus Giurgiu la finalul articolului său:
[…] o sa ne trezim in trei luni ca Mungiu o sa ia si Oscarul (cu la fel de multa modestie), in tara il vom acoperi de laude, aceiasi jurnalisti superficiali o sa-i ridice osanale, o sa-i dam vreo decoratie si cu asta basta.. Vom fi singura tara a unui mare paradox: o cinematografie premiata si apreciata pe tot globul, dar care la ea acasa se zbate intr-o saracie si indolenta crunta. Timpul incepe sa nu mai aiba rabdare.
Şi-un comentator spunea:
mi-a fost e-a dreptul imposibil sa aflu sambata seara ce s-a intamplat la Berlin. Cu chiu cu vai, am gasit ceva pe Mediafax…
Pentru cine a avut curiozitatea sa observe, marile stiri din weekend au fost in ordine: 1.bradul mileniului; 2. grupa mortii la europene si 3. eliberarea luceafarului huilei.
That says it all… avem un fantastic simt al valorilor!
Asta, apropo de ce poate mass-media.
Şi că tot suntem aici, avem şi Zilele Filmului Spaniol la Suceava.
— — — — — -
Now playing: Beirut — Gulag Orkestar
Salut!
Multă lume îmi spune picsel.
Cel mai des, gândurile îmi vin când nu am cum să le pun aici. Şi cel mai greu e să-mi aduc aminte ce gând frumos aveam de împărţit cu voi.
Dar, sunt tânăr!
